Blog

Mi-am dat demisia

2009-09-01T21:36:00.000+03:00

Artiştii au o singură problemă: constrângerile. Drept pentru care mi-am dat demisia.

Sunt liber şi mă simt excelent.

Publika - Perfect Day

2009-08-07T20:30:00.005+03:00

Nothing left to say.

Clipul 2 al trupei Publika se numeste Perfect Day, enjoy! :)

citypreview.ro - un site de căcat (partea a doua)

2009-06-23T15:44:00.003+03:00

Cum să ai atâta tupeu încât să dai un răspuns oficial în felul următor:

"Salut,

Nu era necesar un limbaj atat de idiotic ca sa maschezi de fapt
radacinile de unde te tragi.
In momentul in care ai primit un mail care te anunta ca ai castigat 2
bilete dupa cum urmeaza:

.....

tu ai raspuns "?!" noi ce trebuia sa intelegem din raspunsul tau? ca
sareai in sus de fericire?
.....
Asa ca sa iti bagi tu in analele tale starea ta de frustrare si data
viitoare cand o sa te inscrii la un concurs sa stai cu ochii cat
cepele ca poate da norocu peste tine si tie iti curge din gura.

Hai pa si numai bine.

PS: nu te obosi sa dai reply pt ca am bagat adresa in lista de spam."

Răspunsul unui site (vorba vine) serios din România. Penibilii jegoşi nu înţeleg nimic din viaţă. Ăsta e nivelul ţării în care trăim.

Cel mai penibil site din lume: citypreview.ro

2009-06-22T16:10:00.003+03:00

Un "x" a păţit o chestie foarte penibilă după părerea mea.

X se înscrie la un concurs organizat de penibilii de mai sus, pentru a câştiga un bilet la B'estfest, X câştigă, i se trimite un mail cu semne de exclamare şi sintagma "ai câştigat" (adică reţeta clasică pentru spam), la care X neîncrezător răspunde "!?", i se trimite un alt mail, cu subiect identic (adică alt posibil spam) în care i se cere confirmare de primire (adică orice doreşti tu să scrii, ca scriitor de mail) la care X răspunde "yeap", apoi trece ziua şi în următoarea zi, X observă cu stupoare că a primit încă un mail, la 19:43, în care i se cere o confirmare plurisilabică PÂNĂ LA ORA 24:00! Confirmare pe care X n-o trimisese, sâmbătă seara având şi el o viaţă probabil ca orice om care vrea să meargă la B'estfest, în principiu.

Prima dată veţi zice ca şi mine: "bine dar X nu putea şi el să trimită un mail normal gen <> sau aşa?".

Ba da. Dar de ce ar fi făcut-o? Mail-urile ne sunt zilnic invadate de zeci de spam-uri, toate anunţându-te că vei câştiga foarte mult pussy cu viagra, sau mai bine, că ai câştigat deja o casă sau o maşină şi nu mai ai de parcurs decât un mic pas. Cine ştie ce primim pe mail.

În altă ordine de idei, lui X i s-a cerut confirmare. Nu o frază, nu o formulă aritmetică, nu un răspuns existenţial, ci o confirmare. Un reply de forma "yeap" este o confirmare. Dacă penibilii de la citypreview vroiau un număr de telefon puteau să îl ceară, dacă vroiau să contacteze telefonic câştigătorul puteau să pună în formularul de participare câmp obligatoriu cu "Telefon". E puţin HTML şi puţin PHP, nu e atât de greu, decât dacă eşti oligofren (hmm....?).

În al treilea rând, confirmare de la ora aproape 20:00 până la ora 24:00, SÂMBĂTĂ SEARA?

Răspunsul jegoşilor aceştia la indignarea lui X referitoare la toate aceste probleme şi la reefectuarea extragerii a fost de aur: "bună, ("BUNĂ"??) din punctul nostru de vedere nu s-a greşit cu nimic".

1. Cam asta e cu micii întreprinzători din România.
2. Chiar şi atunci când câştigaţi ceva, s-ar putea să nu câştigaţi. Vorba aia - ce-i în mână nu-i minciună.

Mai mult circ, cam puţină pâine...

2009-06-09T13:14:00.004+03:00

Am hotărât totuşi să scriu, deşi am o senzaţie acută de "ce dracu mai poţi scrie în condiţiile astea".

Am avut alegeri europarlamentare şi ne-am trimis vajnicii reprezentanţi în europarlament. Mai exact pe cine?

Pe EBA, care are dificultăţi în a lega două cuvinte. Bine că măcar leagă cele 3 litere de la numărul maşinii. Pe Stolojan, care uită de la mână pană la gură...practic orice zice. Pe gă-gă-gă-Gigi Bâ-bâ-bâ-Becali. Pe...Corneliu Vadim Tudor (aaarghhhh). Pe Norica, pe fiica lui Ilie Sârbu, pe cumnatul lui x, pe nora lui y, pe nepoata lui z. In principiu o adunătură de SUGACI de la buzunarul meu, al tău şi al mă-tii şi de fapt al tuturor, o adunătură d analfabeţi, de şpăgari, de nepoţi, de parveniţi, dar în acelaşi timp nişte sclifosiţi, ipocriţi, clowni d&g-işti, nişte manelişti cu alte cuvinte.

De altfel, unei ţări de manelişti, cu o existenţă zilnică manelistă şi manelizată, ce altceva putea să îi priască mai bine.

Celor care au intenţia să întrebe "dar tuuuu, tu ai fost la vooooot???? Ai încercat să schimbi cevaaaaaa?" le sugerez să nu înceapă, şi mai bine să o lase moartă din faşă.

Câteva lucruri au fost deosebit de penibile în aceste săptămâni:
- Politicienii - fără discurs, fără clasă, asemănători cu băieţii din Obor care îţi vând telefoane second-hand la super ofertă;
- Partizanii - cei care ne îmbuibau capul cu "ce tare e x", "ce mare brânză va face y", "cât de potrivit e z" - penibil; ajunge să te uiţi 10 minute pe zi cu atenţie în jurul tău ca să îţi dai seama că toţi aceştia în favoarea cărora latri ca un hămesit nu fac decât să îţi zâmbească frumos şi în secunda imediat următoare să îţi dea muie cu găleata. Şi să îţi şi ia bani pentru asta.
- nu în ultimul rând, preferaţii mei - cei cu "datoria de a vota" - frate, e plin de ei, pe net pe forumuri pe bloguri nu mai scapi de ei, "e datoria noastră ca cetăţeni să mergem să votăm, indiferent de opţiune". O să îi trocăiesc mai încolo.

Vă imaginaţi ce urmează la toamnă, la prezidenţiale? Vor fi aceleaşi personaje, aceleaşi scopuri, probabil aceleaşi metode...

Later Edit: Tocmai ce primii un material interesant. Se pare că nu sunt singurul cretin care crede că ceva pute. Admiraţii colegi nemţi semnalează şi ei o problemă cu iz protanic.

Such A Perfect Day

2009-06-08T10:48:00.003+03:00

Bună dimineaţa.

Ieri EBA a intrat în parlamentul european, împreună cu Gigi Becali, iar noi era să ne luăm de cap pentru diverse motive.

O zi bună tuturor.

No-post

2009-06-06T17:12:00.001+03:00

Am vrut să scriu un post, dar n-aveam nimic de zis.

So here it is.

Sâmbătă plăcută.

Din ciclul "Ce mai ascultăm?"

2009-05-27T15:33:00.001+03:00

Din ciclul "Adevăruri"

2009-05-26T10:56:00.002+03:00

Mi-a zis cineva un mare adevăr, spus de altcineva într-un final. Şi anume că în showbiz ai voie orice: să f. pe lângă, sa vorbeşti prostii, să te îmbeţi, să fii gay, să te cerţi ca la uşa cortului...orice vrei. Singurul lucru pe care nu ai voie să îl faci e să te îngraşi.

Vă las, mă duc să alerg.

Trăim în ţara în care

2009-05-25T15:23:00.007+03:00

- Ciumpalacii te sună de pe număr ascuns pe la 06:30, ca într-un final să nu îţi zică nimic.
- Poliţia este atât de conştiincioasă, încât după ce evident a terminat cu toţi hoţii nu de buzunar, nu de drumul mare, ci de ţară în ansamblul ei, se pun să ia la 11 metri bătrânele care vând ceapă verde prin cartierele capitaliste (din capitală).
- Absolut fiecare om politic câştigă o anumită sumă anual şi investeşte o sumă triplă în diverse (gen maşină, casă sau spaţii comerciale); probabil sunt cu toţii membri activi în clubul Harry Potter.
- Se construieşte aberaţia inginerească (sau poate mă edifică Dani cine e de vină) numită Pasajul Pipera. Google it for details.
- Legea se încalcă fără nici cea mai mică greaţă, prin desfiinţarea unui spaţiu verde (lucru ILEGAL în Bucureşti) pentru a putea face loc unui....monument Jidovesc (al Holocaustului adică).
- Casele, apartamentele, terenurile sunt de multe ori mai scumpe decât omoloagele germane, franceze, italiene, greceşti etc.
- Se greşesc subiectele la tezele naţionale de 2 ori în mai puţin de 3 zile.
- Subprefecţii scriu cu oi pe dealuri. Google it for details.
- (a se completa pe parcurs)

Eu încet încet înţeleg tot mai puţin din ceea ce se întâmplă în această ţară.

Cine cunoaşte destinaţii bune pentru emigrare?

Welcome!!

2009-05-22T09:06:00.001+03:00

Doresc să le urez un călduros bun venit cititorilor declaraţi ai acestul blog. Vă mulţumesc din suflet pentru trafic.

Celui mai înfocat cititor al meu promit să îi fac cadou un abonament Cosmote, cu numar de Digi, prietenii ştie de ce.

Urăsc Cosmote

2009-05-20T15:50:00.003+03:00

Atât de mult, că le-aş face rău, aşa, puţin cât pot eu ca user amărât.

Singura firmă din ţara asta unde dacă te duci la un magazin propriu să plăteşti factura, nu poţi decât dacă ai hârtia propriu-zisă, sau nişte detalii gen codul de abonat şi suma datorată. Cât de cretină să fii, tu, ca şi companie...

Drept urmare, din moment ce oricum nu folosesc numărul, voi proceda aşa: mă voi suna în fiecare lună de pe Cosmote pe Digi.Mobil, 60 minute (cele incluse în abonament adică). Astfel, Cosmote vor avea de plătit (că dacă eşti prost ca noaptea, atunci plăteşte dracu..) taxa de interconectare cea mai mare, şi Digi.Mobil vor încasa şi ei ceva acolo, că şi aşa sunt la început de drum cu telefonia, cu astea.

Ce firmă penibilă, auzi tu, Cosmote...

To work or not to work

2009-05-20T11:01:00.006+03:00

Da, ce s-a gândit într-o bună zi nuincercaasacevaacasa: cum ar fi să îşi dea demisia? Şi dată a fost după aproximativ o zi.

Ce ţi-e şi cu lucrul ăsta. O adevărată corvoadă câteodată. Doresc să îmi plec capul înaintea tuturor celor care mi-au spus "nu e chiar aşa cum crezi tu cu muncitul ăsta, e ceva mai complicat, e cu compromisuri, cu făcut câteodată şi ceea ce nu îţi place" etc. Aţi avut dreptate. Prima mea experienţă în ceea ce priveşte munca în Bucureşti a fost una destul de tristă, sau frustrantă mai bine zis, sau poate un cuvânt mai potrivit ar fi "decepţie"... Cred că s-a înţeles ideea.

Aşa este, aţi avut dreptate. Faci şi lucruri care nu te reprezintă sau cu care poate nu eşti de acord, ţi se mai şi cer unele chestii cu titlu de "o mare rugăminte" care nu sunt altceva decât taskuri subtile pe care cineva nu şi le doreşte şi le pasează subtil următorului fraier din food chain, sau din când în când ţi se mai pune în faţă faptul împlinit şi anume acela că astăzi nu sunt bani de salariul tău ci poate doar mâine, dar mai vedem şi cu mâine ăsta că na, e criză ştii...

Iertare vă cer deci vouă, celor cărora le-am contrazis adesea afirmaţiile, şi cărora le-am refuzat de multe ori vehement sfaturile mai experimentate - aţi avut dreptate, aţi avut dreptate, aţi avut dreptate...

Nemernicul de mine se încăpăţânează însă să creadă că există şi mai bine. Că există şi varianta de a nu-ţi vinde timpul, nervii şi viaţa unui scop ce ţi-e străin, ba chiar mai rău, pe sume derizorii. Am avut prea multe exemple de persoane resemnate, din mentalitatea cărora nu lipseau clişeele gen "lasă că e mai bine aşa, chiar dacă e infernal măcar ai un loc de muncă". Am avut de asemenea prea multe exemple de persoane ambiţioase, care prin multă muncă şi nesfârşită răbdare au depăşit această condiţie, şi fie că au rămas angajate, fie că şi-au luat destinul in mână ca liber-profesionişti sau patroni, au reuşit să atingă acel echilibru care de cele mai multe şi de către majoritatea persoanelor este pierdut în timp, şi spre atingerea căruia din ce în ce mai mulţi dintre noi renunţă să mai lupte.

Cred că se poate şi mai bine. Voi face să se poată şi mai bine.

PUBLIKA

2009-05-20T10:49:00.003+03:00

Cea mai nouă şi promiţătoare apariţie de pe scena muzicală românească este trupa Publika.

Formată din muzicieni de cea mai bună calitate, Publika aduce un suflu nou şi proaspăt, un brit-pop-rock abordat cât se poate de matur şi serios cu putinţă. Muzicienii Ionuţ Ruscior, Robert Gergely, Florin Giuglea, Hanes Radu şi Adrian Ciuplea reuşesc să creeze într-o simbioză rar întâlnită în trupele româneşti din ultima perioadă, şi tocmai aceste ingrediente esenţiale - comunicarea impecabilă, maturitatea, relaxarea şi seriozitatea - fac ca trupa Publika să fie o apariţie unică indiferent de decorul desfăşurării evenimentului la care iau parte.

Videoclipul următor, aflat în heavy-rotation pe unele posturi de muzică, albumul ce stă pe vine şi va apărea cât de curând, dar şi nominalizările la premiile MTV Music Awards din acest an - toate acestea stau drept mărturie pentru următoarea afirmaţie (de altfel cam rezervată, cred eu): PUBLIKA vor aduce schimbarea.

www.publika.ro

Eurovision 2009

2009-01-18T15:40:00.006+02:00

Adina a intrat - pe bună dreptate - în semifinala Eurovision 2009, cu o piesă superbă a lui Marius Pop ( www.chitarist.ro ). Aveţi mai jos piesa:

Please vote!! :)

Jurdănescu?

2009-01-18T13:34:00.002+02:00

Oh
My
Fucking
God.

În ce hal a ajuns teatrul în ţara noastră?

Eu nu sunt prea cu teatrul de felul meu, asta aşa, din start, însă m-am mai uitat la TV, am mai citit o carte - adică înţeleg nişte lucruri oarecum.. Din păcate, chiar şi pentru cel mai aculturat om din România ar fi trebuit să fie clar că piesa de teatru de ieri de la TNB n-a fost decât o încercare penibila de ... nici eu nu ştiu ce.

Nu vă duceţi la Gentilomul Burghez, veţi fi total dezamăgiţi de un Rebengiuc sau o Morgenstern prostituaţi în ultimul hal într-un spectacol de prost gust chiar şi raportat la OTV.

Money money money.. it's not funny.
Anymore.

Am ajuns de râsul vânzătoarelor

2008-11-28T18:46:00.005+02:00

Am gătit peşte, cu nişte ceapă şi alte şmecherii, toate astea la cuptor bla bla.

Apoi am fost la magazin să cumpăr chestii, iar acolo vânzătoarea a început să se plângă altei vânzătoare că pluteşte un miros aiurea în aer.

M-am retras în mai puţin de 5 secunde.

Morala probabil că ar fi "do not cook and shop; one at a time".

RDS proved best. AGAIN

2008-11-22T00:11:00.005+02:00

(Acest post este de altfel o reclama nesimtita. Sue me.)

Ce-i bun şi lui Dumnezeu îi place.

De exemplu, ultima ofertă RDS. Un citat edificator din comunicatul de presă din zilele trecute:

"Astfel, noul pachet ofera clientilor posibilitatea de a realiza:

- convorbiri nelimitate in retelele RDS.Tel si Digi.mobil
- convorbiri la doar 1 eurocent/minut, catre orice retea fixa nationala
- convorbiri la doar 5 eurocenti/minut catre retelele Orange si Vodafone
- convorbiri la doar 6.5 eurocenti/minut catre retelele Cosmote si Zapp
- convorbiri la doar 5 eurocenti/minut catre retelele fixe din Europa (UE), SUA si Canada
- convorbiri la doar 12 eurocenti/minut catre retelele mobile din Europa (UE), SUA si Canada,

toate acestea fiind disponibile pentru numai 2 Euro/luna. In acest pachet, RCS&RDS le ofera clientilor o linie fixa RDS.Tel + un telefon mobil Digi.mobil in custodie."

Deci. Nelimitat în reţea, 5-6.5 c pentru alte reţele, 5/12 c pentru internaţional. Toate astea pentru 2 euro pe lună. Acest abonament e disponibil ORICUI nemaifiind condiţionat de existenţa altor servicii de la RCS&RDS. În condiţiile în care tarifele de interconectare sunt 5.03 CENŢI în Orange/Vodafone respectiv vreo 6.4 CENŢI în Cosmote şi Zapp (ăştia-s mai cu moţ), vă daţi seama că se merge la limita profitabilităţii. Acoperirea este în acest moment de peste 50% din populaţia României, mai exact 400 de localităţi şi 2.800 km de drumuri naţionale, conform aceluiaşi comunicat, şi creşte pe zi ce trece. Am călătorit zilele trecute dintr-un capăt în celălalt al ţării şi am fost uimit să văd cât de mult a evoluat acoperirea în ultimele luni.

De ce fac ei asta? Să vedem:

"RCS&RDS continua politica de transformare a serviciului de telefonie într-un serviciu accesibil, folosit de orice utilizator atat cat are nevoie, factura RCS&RDS ramanand cea mai mica din bugetul lunar al unei familii."

Ce am putea vrea mai mult, sincer? Este cea mai de bun simţ ofertă care există în acest moment pe piaţă, şi de altfel care a existat vreodată pe piaţa telecom din România.

Să nu uităm şi de portabilitate, oricine fiind acum liber să îşi treacă numărul dintr-o reţea în alta fără nicio modificare, după bunul plac. Cu alte cuvinte, deoarece aşa vrea muşchii mei eu pot să îmi trec numărul de forma 072q.abc.xyz în reţeaua RDS, doar printr-o cerere de portare pe care o completez la sediul lor. Evident, asta voi şi face.

Vorbesc cât doresc, cu cine doresc, când doresc. Nu am minute incluse pe care să mă simt cumva nevoit să le consum, nu am tarife de depăşire de 3 ori mai mari - pur şi simpu vorbesc cum vreau eu, şi ştiu că preţul e cel corect, adică mai mic nu poate fi, la NICIO ALTĂ REŢEA.

Cine vrea, vede că e cea mai bună ofertă vreodată. Felicitări RDS, la cât mai multe din astea. Aşteptăm şi oferta de date mobile, ocazie cu care voi putea renunţa la orice alt provider pentru a trece la o factură unică, mult mai comodă.

Mister Sporty

2008-10-21T12:02:00.002+03:00

În încercarea de a-mi mai ridica puţin self-esteem-ul, m-am reapucat de obiceiuri sportive. Mă rog, halal sportiv, m-am dus la 200 m de casă. Dar hai să zicem ca am o explicaţie, gen "zona e frumoasă şi prefer să merg undeva unde nu vin toţi băieţii care locuiesc la Obor şi care vor să se bată prin cartier cu alţi băieţi" ce ziceţi, merge de scuză?

E bine că e aproape şi e ieftin, şi de, poate mai dau jos din burtă că deja mi-o luasem rău în cap. Vă mai ţin la curent, dar până una-alta am febră şi abia mai scriu..

Ma suna cretinii + Revista culturala Ring

2008-10-17T09:29:00.003+03:00

Sunt 2 subiecte carevasazică.

Primul e legat de isteţi, tot felul de isteţi cu care mă cert câteodată pe forumuri în lipsă de alte treburi. Acum m-a sunat un oligofren la 6 jumate dimineaţa să mă întrebe de ce postez eu la ora aia pe un forum. Întrebarea care vine de altfel natural este ce mama dracului făcea EL la 6 dimineaţa pe forum; eu aveam o explicaţie, a trebuit să mă trezesc foarte devreme şi m-am pus imediat la comp ca să nu adorm la loc, aşa că din aproape în aproape, asta e, am ajuns pe forum şi am început să mă iau de unu'-altu'. Da' ăla? În sfârşit, nu mai contează, m-a mai sunat apoi de cel puţin 20 de ori, de pe numere private, de pe alte numere, îmi tot şoptea câte ceva apoi închidea, imi spunea pe nume, mă întreba de ce nu răspund la celălalt telefon - deci cum s-ar spune cu tehnici dân astea şmechere de sri-spp, pe semne vroia să îmi arate că mi-a aflat numărul de telefon, adică "ai grijă şmechere cum mergi pe stradă, că te-am filat!!".. Ah, sau stai, că îmi pică o fisă: poate vrea să îmi arate că ştie să dea un search pe un forum, nu de alta da îmi postasem (în mai multe rânduri) şi numărul de telefon şi numele in cadrul unor anunţuri de vânzare-cumpărare etc., adică era la mintea ultimului cretin să obţină informaţiile astea. Deci dacă mă gândesc bine, e totuşi o încercare de a-mi arăta că el de fapt nu e ultimul cretin. Îl cred, o fi doar penultimul, nu-l acuz.

În altă ordine de idei, am treabă de dimineaţă, şi trebuie să merg cu metroul. Cine merge cu metroul ştie că după maxim o lună cel puţin te plictiseşti de el, ma rog, unii se scârbesc alţii îl urăsc şi tot felul de reacţii emoţionale din astea, dar cel puţin te plictiseşti crunt de el. Drept pentru care îţi iei ceva de citit, de exemplu minunatele reviste culturale care se găsesc gratis prin metrou între orele 5:30 şi 6:20, până le epuizează hămesiţii de bucureşteni. Unul din ziarele astea e Ring, un ziar super cultural, preocupat în general de beletristică vieneză, arhitectură roccoco, muzica jazz a anilor '20 şamd. Mă rog, Libertatea e copil mic pe lângă inepţia asta, dar e de preferat să "te râzi" puţin decât sa te plictiseşti de metrou, credeţi-mă. Şi cum citeam frumosul ziar, am văzut un articol care zicea cum că Obama si McCain - ăştia sunt cei 2 şmecheri care candidează la preşedenţie în SUA mai nou - au avut o ultimă întâlnire la TV într-o greaţă de emisiune probabil. Faza tare era nemulţumirea teribilă a redactorului legată de faptul că, citez: "în locul unei lupte a replicilor acide, telespectatorii au văzut o discuţie pe teme economice, plicticoasă şi suficient de elitistă încât să nu intereseze pe nimeni". Deci pe ce lume trăim! Ceva de genul "păi de ce nu face ăştia circ fratele meu, păi dă economie îmi arde mie mâncaţi-aş, de ce nu se bate şi ei cu replici dân alea acide trăi-le-ar familia lor de barosani!!!". Respectiv din a doua parte, înţelegem că elitismul e deja mult prea overrated, a face acum parte din elită sau a te comporta ca şi ea nu mai interesează dom'le pe nimeni! Elită ne trebuie nouă? Discuţie economică? Fratele meu...să zboare replica acidă dă la unu' la altu' să moară mama. Ca în filmele alea de acum 188 de ani, în care se băteau cu frişcă, şi zburau farfurii dintr-o parte în alta a camerei.

Dar ce să-i facem, asta e ţara manelistă în care trăim. Suntem parte dintr-o mare telenovelă cu acţiunea având loc în ţărişoara noastră şi cu coloană sonoră de Sorinel Puştiu' şi Carmen Şerban, în care cocalarii cu minute multe dau telefoane "ameninţătoare" chiar înainte să apuce răsară soarele, iar ziarele poartă în continuare în fiecare zi cu dârzenie stindardul culturalităţii româneşti, în special al celei ferentaro-rahoviene.

Told ya i'll be back

2008-06-09T13:27:00.001+03:00

Scriu pe blog. Iar. Ce tare.

3 luni, un bun prilej de a trage linie:
- am cântat de mi s-a acrit;
- am jucat darts de mi s-a acrit;
- am dat un bass pe o staţie;
- am cântat de mi s-a acrit...
Nu ştiu cum să pun problema. Au scăpat multe lucruri, şi acum ar trebui să recuperez cam mult cu punerea la curent.

N-am facut foarte multe, şi totuşi a părut enorm de mult. M-am mutat într-un oraş ciudat. Am impresia ca e cu fundul în sus. Nu-i vorba, îmi place, doar că e ciudat. Oamenii nu-s atenţi la ce le spui, şoferii au impresia că se rezolvă totul dacă claxonează constant, iar singurătatea e un trend. Lumea e singură aici. Şi parcă le şi place aşa, deoarece intri greu într-o legatură cu cineva.

Ideea e că, în ciuda acestor ciudăţenii, mă văd locuind aici. Ştiu şi de ce. Sunt fericit, cum ar zice ţapinarii. Profesional treaba se mişcă. În curând mă mut undeva unde îmi va fi foarte bine. Sufletul mi-e iluminat, astrofizica atinge în mod constant maximuri de eficienţă. N-am niciun motiv să plec, însă am un motiv foarte serios să stau.

Vreau acasă. Vreau să mai iau o gură de „casă”, apoi vreau înapoi. Sunt fericit aici.

G.A.S.

2008-04-24T13:23:00.003+03:00

Am febră iar. Mama ei de viaţă.

Bass fever mai exact. Iar îl voi schimba. Ce să fac. Îmi pare rău, no.

Urăsc starea asta. O şi iubesc în acelaşi timp.

Sunt un ciudat.

P.S.: dacă te interesează un warwick fretless din 96 sau un music man stingray din 92 lasă-mi mesaj :P

2008-04-13T09:41:00.002+03:00

Sunt oameni şi oameni. Dar unii oameni împart experienţe. Se bucură de 2 minute, de o petală, de Happy Hippo, de un cuvant, de un sms. De mărunţişuri aţi zice. Sunt mărunţişuri care fac viaţa plăcută. Femeile vor empatiza cu mine la unison în problema asta.

Pot să ofer, de ce n-aş oferi? Nu mă obligă nimeni. Ştiu eu că pot, pentru că nu mă opreşte nimic. Deci înseamnă că pot. Şi vreau să ofer. Cui merită. Asta e la latitudinea mea evident. De ce n-aş vrea? E o plăcere să oferi, cu atât mai mult cu cât îmi place să împart mărunţişuri.

Sunt mărunţişuri mari.

Road trip

2008-04-13T09:39:00.001+03:00

Sinaia e un loc frumos. Are semnal RDS 3G. Dar nu de asta e frumos. În Sinaia clima e plăcută, aerul e curat, relieful e minunat, soarele străluceşte parcă altfel, lumea e ospitalieră, te aşteaptă fete superbe în gară, şi ca să fie toate bune, un bilet de student până acolo e 13.50 lei. De ce n-ar merge cineva la Sinaia în condiţiile astea?

Cu alte cuvinte, am plecat la Sinaia. Right on, Baby!!!

2008-04-12T10:18:00.003+03:00

Egocentrism (peste limita rezonabilă), vorbit de dragul de a vorbi, ţâfnă, cerşetorie, nepăsare, incultură, nesimţire, involuţie. Şi nu, nu vorbesc de Bucureşti. Se întâmplă peste tot în România. Inclusiv în minunatul Ardeal, contrar preconcepţiilor mele. Toate acestea întâlnite în ultimele câteva ore, măcar o dată fiecare, ore în care am tras o plimbare Oradea-Cluj şi am zăbovit în gara celui din urmă. Am ajuns la concluzia că unele lucruri nu ţin de Bucureşti-Vest-Sud-Oradea-Buzău sau mai ştiu eu ce. E o chestie generală a românilor să fie mai...dubioşi de felul lor.

Încă sunt în drum spre casă.

2008-04-12T08:01:00.000+03:00

Am fost acasă.

Oradea e frumoasă. Un oraş de care să fii mândru. Am coborât în gară şi deja mă lovise un miros plăcut, proaspăt. Bucureştiul nu oferă astfel de senzaţii. Liniştit, îngust, relaxat, curat. Ce mai poţi vrea?

Am ieşit şi în oraş. Nu se întâmpla nimic şi era joi seara. Nu era chiar asa important, pentru că de fapt vroiam să ies cu oameni nu să fac party-ul vieţii mele, însă nimic = nimic.

M-am reobişnuit cu câteva habit-uri de acasă, mă voi dezobişnui din nou de ele în scurt timp, din păcate.

A fost frumos, mi-am dat seama încă o dată ce anume iubesc la oraşul meu, şi ce îmi place la nebunie la Bucureşti.

Mă duc acasă.

2008-04-08T12:55:00.002+03:00

Mai găseşti pe youtube câte o chestie care te face să uiţi pentru câteva momente de faptul că societatea umană e plină de rahat. Omul ăsta a făcut ceva deosebit, amuzant, entertaining, gratuit, creativ.. Mai mare ţi-e dragul să vezi lucruri din astea.

2008-04-03T12:54:00.003+03:00

Zice azi dimineaţă un prieten "ce face bloggerul meu preferat, nu mai bloggăreşte? aşa rea (sau aşa bună) e viaţa de Bucureşti?".

Acum, în momentul ăsta, e foarte rea, sincer. Probleme inerente proaspăt-mutatului, în care nu are sens să mă bag. Sau aş putea să spun că e foarte bună, iar aici chiar nu mă bag să explic.

Ce să zic? E contrastantă, dacă vrei, viaţa aici. Eu cred că într-un fel e perfectă. Perfectă - pentru că e ceea ce aşteptam, vroiam, speram să fie. Şi mai mult.

My mama don't raise no fool. Toate se rezolvă. Şi cand eşti happy, se rezolvă chiar uşor şi repede.

2008-04-01T14:12:00.002+03:00

Viaţa asta. Ne ghidează? O ghidăm noi? Merge(m) de la sine poate.

Astrofizica e oricum incitantă. Astrofizica, muzica şi chimia.

Simple

2008-03-26T00:23:00.002+02:00

Keeping things simple can be complicated. But keeping them complicated is wrong from moment 1, isn't it. So i'll keep them simple.

Pentru că mă complic, îmi pun întrebări, elaborez variante, "what if" etc. Pentru ce?

Viaţa e ca să fie trăită.

Împărtăşim

2008-03-24T23:46:00.003+02:00

Serios.

Gânduri, sentimente, păreri, ciocolată, timp, cafea.. De toate.

"Te iubesc" "şi eu te iubesc"
"Mă gândeam..ce-ar fi dacă.." "serios? ce idee bună"
"Cred că lumea se duce dracu" "total de acord"
"Am nişte chec, vrei?" "sigur"
"Vrei să petrecem ora asta liberă împreună?" "de ce nu"

Ce-am face dacă nu am ..."sharui". Sharuim mult, pe multe căi şi destul de multor persoane. Cu marja de relativitate aferentă. Eu sharuiesc foarte mult, is that a crime? Shoot me.

Suntem oameni, ce dracu.

?..?

2008-03-23T14:45:00.003+02:00

Blogging-ul e un sport cel puţin dubios. Recunosc, eu am grijă ce scriu; selectez, reformulez, voalez, mai codific cateodată, ideea e că nu vreau să fiu prea pe faţă cu lucrurile, ţine de un oarecare grad de intimitate a propriilor mele gânduri. Din această cauză de multe ori durează mult până pun un nou articol.

Mă gândeam la ce fac în ultima vreme. Oare fac prostii? Cred că e ok să te gândeşti în primul rând la tine în marea majoritate a situaţiilor. Cu alte cuvinte, poate că totuşi nu fac prostii.

Vorbeam cu cineva azi, mi-am dat seama că am issues. Not something to be happy about.

O duminică plăcută să aveţi cu toţii.

Welcome home (sanitarium)

2008-03-21T11:56:00.002+02:00

Welcome-ul meu e mai mult decât ok. La „muncă”, tot ce m-am aşteptat să iasă greu a ieşit uşor, big plus si big thanx pentru mai multe persoane, care se ştiu ele şi care au făcut primele şi cele mai grele seri mult mai uşoare. E un loc de muncă foarte adorabil şi poate îmi va lipsi la un moment dat după ce ni se termină contractul.

In altă ordine de idei, poate unii v-aţi întrebat de ce bucureştenii par a fi mai aşa...traşi prin inel să zicem. Pentru că merg pe jos, al dracului de mult. Săptămâna asta petrecută la Mok m-a lămurit. De acolo până la prima gură de metrou sunt 750 m, şi Mok stă destul de aproape de minunatul mijloc. Deci câţiva km pe zi doar prin metrou şi de la metrou acasă/la lucru/la cârciumă/unde dracu mai merg oamenii. Şi să vrei, şi nu cred că te poţi îngrăşa.

Vorbim însă de km pe care eu nu îi voi prea face pentru că în comoditatea care mă caracterizează în ultima vreme am reuşit să găsesc un apartament (scump ca dracu de altfel, şi mobilat „superb”) la mai puţin de 100 de m de metrou Armata Poporului. Find a gym ar fi următoarea ţintă se pare. Veţi spune „băăă da’ chiar la mama dracu în Militari ţi-ai găsit şi tu” – păi da. Vă invit să căutaţi ceva mai ok la aceiaşi bani. Sau mai bine lăsaţi, vă spun eu că nu se găseşte, chiriile sunt nesimţit de scumpe pentru zonele mai faine.

Până una alta, am Cora peste drum, metrou peste alt drum, Plazza România la 5 minute, toate băncile şi toate magazinele posibile la parterul blocului meu sau al blocurilor vecine..ce mai, boierie, frate. E belea. Aşa că dacă nu aveţi unde dormi în Bucureşti, Militari scrie pe voi. Mai exact, prin zona asta:

Off i go

2008-03-13T11:56:00.000+02:00

Nu am scris demult, aşa-i. Unele lucruri sunt pentru a fi trăite nu povestite. În plus, am fost super stresat cu mutarea asta.

Cum zice una din piesele noastre, „we’re on the one road”. Am chitările, valiza, un stike şi nişte tupeu. Şi o ocazie bună, de care eram fraier dacă nu profitam. Şi sunt foarte nerăbdător să ajung acolo. Urmatoarea săptămână e criminală, din oraş în oraş, apoi show-uri de St. Pat’s şi muncă între timp. Dar aş fi ipocrit să mă plâng, e ceea ce am vrut de o grămadă de timp.

Hai că mai povestim altădată, e tot o chestie de trăit nu de povestit, ceea ce se întâmplă aici.

2008-03-05T08:28:00.002+02:00

Stai azi drept şi vei sta drept de-acum încolo.

:-o

2008-03-04T09:38:00.000+02:00

Întrebare matinală

2008-03-04T09:21:00.001+02:00

De ce oare singura femeie care pare a mă fi apreciat vreodată aşa cum trebuia are 30 de ani si un copil?

Anx

2008-03-04T01:42:00.003+02:00

Îs nervos, nu prea pot să dorm, parcă aş fi tras coca două săptămâni fără oprire. Nu că aş şti cum vine asta. Ideea e că acum pot apărea probleme din orice rahat, care înainte era acoperit. Acum orice prostie se poate transforma într-o problemă care să mă împiedice să imi văd liniştit de treaba la care m-am înhămat. Ah, da. "Discuţia". Aia mă dezgustă cel mai tare. Gândul la ea, faptul că ştiu cum va decurge, toate prostiile care ştiu că vor fi spuse.. Cred că de fapt din cauza ei mă simt ca dracu, dacă mă gândesc bine. Dar o să îmi dau seama doar după ce va avea loc, aşa că destul cu presupunerile. Unul din momentele în care cel mai tare aş vrea acea time-machine.

Sexy

2008-03-01T04:56:00.000+02:00

M + F = A

2008-03-01T04:53:00.003+02:00

Celebrăm o grămadă de chestii. În perioada asta celebrăm intensiv ceva anume, dacă ne gândim la 1 martie, 8 martie, chiar şi 14 februarie respectiv varianta românească din 24 februarie, şi chiar dacă nu femeia în sine este in mod direct obiectul fiecăreia din sărbători, totuşi ea ajunge să fie cea căreia i se adresează, şi cea care simte cel mai intens celebrarea asta, atât prin mărţisoare sau flori cât şi prin cadouri şi alte nimicuri pline de sens care se oferă cu ocazia valentinului şi nu numai. Dacă vă uitaţi la magazine în perioada asta veţi vedea că sunt pline de roşu, inimioare, flori, declaraţii şi bărbaţi nedumeriţi şi încurcaţi (mai puţin valentin, când mai găsiţi şi gagici nervoase).

Şi totuşi, ce celebrăm? Celebrăm fiinţa aceea căreia toţi poeţii şi scriitorii i-au dedicat frenetic şi obsesiv opere întregi, cea care e prezentă în tot a doua piesă muzicală, şi între acestea tot în a doua e venerată (dacă nu chiar mai des), aceea pe care au pictat-o toţi marii în ipostaze mai mult sau mai puţin decente, acea fiinţă despre care se spune că se află în spatele fiecărui barbat puternic sau că din cauza ei pornesc războaiele, aceea comparată în mod constant cu tot felul de elemente ale naturii luminoase si vesele, gen flori, soare, fulg, cristal şi mai ştiu eu ce poate imaginaţia fiecăruia. Cea pe care o definim ca delicată, dulce, finuţă, sclipitoare, fascinantă, minunată, cea căreia în majoritatea modalităţilor de exprimare artistică i se analizează cu regularitate vreo parte a corpului (sau toate), pornind de la păr şi ochi, trecând prin talie şi sâni şi terminând cu mersul şi statura, totul în nişte termeni descriptivi/comparativi ce sfidează orice limită a imaginaţiei. Aşa o fi?

Unde e acea fiinţă? Unde e femeia care avea caracteristicile astea, pe care o puteai descrie în acest fel fără să te gândeşti dacă nu cumva te înşeli? Pentru că eu am impresia că realitatea e alta de ceva vreme. Femeia de azi e o fiinţă destul de înfiptă şi înţepată; lucrează cot la cot cu soţul ei, iese la băut cu prietenele, nu se mai jenează la cuvinte urâte; femeia de azi joacă şi ea acel joc mizerabil tipic masculin numit politică, ajungând chiar să candideze la preşedenţia unei americi sau chestii de gen; femeia de azi poartă pantaloni, îşi rezervă dreptul de a nu îndeplini tot felul de sarcini atribuite în mod tradiţional femeii gen gătit, spălat, curat chiar îngrijit copil şi termină facultatea de ştiinţe economice, inginerie sau arhitectură cu 9.80 sau mai mult, profesând cu brio în domenii atribuite în mod tradiţional bărbatului; femeia de azi testează piaţa de bărbaţi ieşind şi cu mai mulţi deodată şi îşi permite să aibă one-night-stand-uri.

Şi nu e rău nimic în asta. Emanciparea femeii a survenit în mod natural şi încă nu s-a terminat. Femeia e o fiinţă capabilă de toate cele de mai sus, şi cel mai important – are dreptul la toate acestea. Eu am renunţat de ceva vreme la pornirile anti-feministe, e dreptul femeii de a-şi căuta şi defini identitatea, cu atât mai mult într-o lume în care aceasta îi este servită din copilărie, aproape cu titlu de obligativitate. De asemenea, nu spun că toate acestea se întamplă la modul generalizat, că toate femeile fac aşa, sau că nu există zone, culturi, societăţi în care femeile nu au rămas consistent în urmă cu această tendinţă.

Hai să ne uităm şi la bărbatul de azi. Evident cu aceeaşi premisă a non-unanimităţii. Bărbatul zilelor noastre împarte sarcinile casnice în mod egal şi de comun acord cu femeia şi are preocupări sociale cu puternice tente empatice – lucru tipic feminin prin însaşi construcţia naturală a sexelor; are grijă mare de felul cum arată, foloseşte cosmetice de multe ori similare cu cele feminine; ascultă femeile, le întelege, empatizează cu ele şi le sprijină în activităţi pe care doar acum un secol i le refuza probabil categoric; bărbatul de azi găteşte, se manierează, renunţă tot mai des la încăpăţânarea specifica sexului tare şi respectă drepturile femeii, precum cel de a-şi hotărî viitorul, de a vota sau de a nu fi obligată să se afle în preajma lui.

De fapt despre ce tot vorbesc eu aici? Despre o încercare interesantă şi parcă din ce în ce mai constantă a fiecărui sex de a împrumuta lucruri caracteristice sexului opus. Despre o oarecare tendinţă de „androginizare” a bărbatului şi a femeii. Cred că identitatea sexuală se schimbă incet, şi asta nu de ieri sau de anul trecut, ci de o vreme bună de tot. Cred că percepţia noastră asupra fiecărui sex, ceea ce gândim noi în mod normal despre cum sunt femeile sau cum sunt bărbaţii, simte nevoia unei oarecare schimbări. Poate că termenul de revoluţie sexuală e mai real şi mai actual decât avem noi impresia, şi asta de ambele părţi ale baricadei, dacă există vreuna. Şi mai cred că ăsta e un lucru bun. Oricum, cine sunt eu, sau cine e oricine de altfel, să pot spune ce e bun şi ce e rău în privinţa asta? Şi totuşi, ce poate fi rău, atâta timp cât e natural?

Oradea fun

2008-02-29T12:32:00.003+02:00

Îmi place karaoke. Am mai zis asta. Karaoke e o chestie unde se adună tot felul de glăsuitori şi îşi dau frâu liber talentelor. E drăguţ, e o ocazie bună să te trezeşti în faţa unui microfon şi să vezi pe bune cum e. În plus, de obicei la karaoke merg oameni care nu ştiu să cânte cine ştie ce, aşa că pretenţiile sunt mici şi atmosfera relaxată. Mai punem o grămadă de tipe, în faţa cărora treaba ta este să faci pe artistul, şi e chiar o seară faină.

Câteodată însă vin persoane care ştiu să cânte de îţi mută capul. La Blue Monday de exemplu. Unde a apărut obiceiul cu karaoke acum o săptămână, timid-timiduţ însă mult mai promiţător după ediţia a doua. Ideea e că toată lumea a cântat bine. Chiar şi cei pe care îi ştiam de la alte cluburi că se descurcă, acum au părut mici amatori. Inclusiv eu, evident.

Să înţeleg ca la Blue Monday va fi pe viitor acel karaoke exclusivist, liga mare a karaokiştilor? Achy breaky heart va fi obsolete, până nu vei cânta un Queen, George Michael sau U2, respectiv un Celine Dion sau Mariah Carey la gagici, nu vei dobândi acceptarea unanimă. Nu sunt rău, adică eu chiar m-am simţit bine. Doar că atmosfera a fost oarecum pretenţioasă, diferită de cea cu care mă obişnuisem în alte locuri.

Din ciclul "my favourites"

2008-02-29T02:14:00.000+02:00

Good morning

2008-02-28T12:20:00.002+02:00

În dimineaţa asta am auzit 4 cuvinte după care am aşteptat destul de mult şi cu destui nervi: "jobul e al vostru".

?

2008-02-28T11:18:00.001+02:00

Hopa. Care-i baiul, Radu, nu mai ştim cum se face? Did we lose it, a bit? :)

Poate e doar momentul mai nepotrivit, nu? Încerci chestia aia care o încearcă şi alţii, numai că poate nu e chiar pe stilul tău. Relaxează-te şi fă cum crezi tu că e ok să faci, de obicei crezi destul de bine. Lucrurile vin apoi aproape în mod natural.

S => P

2008-02-25T09:31:00.006+02:00

Variantele sunt puţine. Aproape reductibile la 3.

Eu am fost o chestie de moment, ideală în circumstanţele acelea, drăguţă însă nu suficient de drăguţă şi oricum nu în direcţia în care aş fi vrut eu să fiu varianta drăguţă.

El nu mai e ce a fost, eu mă apropii mult mai mult de ceea ce caută, autosugestia îşi face datoria.

Nici eu nici el nu prea avem vreo treabă, sau dimpotrivă, avem aceeaşi treabă, ceea ce într-un final tot că nu avem treabă înseamnă.

Dau o bere cui îmi dă o a patra variantă. Chiar aş fi curios. Pe de altă parte, dau o bere cui îmi spune care din variantele de mai sus e. Pentru confortul meu personal, "ce nu ştii nu te doare" e totuşi o expresie creată de oameni, deci are slăbiciunile sale câteodată.

Monday mornings

2008-02-25T07:49:00.004+02:00

Am învăţat o lecţie de viaţă pentru Bucureşti. “Încearcă întotdeauna să eviţi să te afli la mijloc între două părţi”. :) . Are dreptate. E naşpa la mijloc, cu unele excepţii pe care nu le voi explica aici din motive de decenţă.

Am o mulţime de întrebări de tip "de ce" în cap, pe care în lipsa perspectivei aflării unui răspuns prefer să nu le mai enunţ, nu ar aduce nimic bun. Mai bine le ţin şi le rumeg de unul singur.

Lunasa

2008-02-23T11:19:00.003+02:00

Uite asta n-am mai facut demult, nu v-am arătat o piesă, ceva. Ăştia sunt în momentul de faţă marii favoriţi, au locul lor special în playlistul de winamp. Dau de băut cui îmi spune ce limba e cea în care se vorbeşte la început.

Krok

2008-02-23T03:00:00.003+02:00

Un lucru bun acest karaoke de la Klimt.

O chestie naşpa aş zice a fost faptul că a început toată distracţia aproape de ora 00:30, bilă neagră; lumea era foarte plictisită de piesele total penibile de ani 90 incipienţi si nerăbdătoare sa îşi etaleze talentele interpretative. În rest, s-a cântat mult, bine şi prost (în fond am fost noi acolo), sunetul nu cel mai strălucit dar am văzut şi mult mai prost aşa că nu mai comentez. S-a băut suficient deoarece preţurile nu sunt chiar dramatice, voia bună fiind astfel la ea acasă ca de fiecare dată. Aş remarca şi cantitatea industrială de tipe, multe din ele faine rău, Adi ştie, şi la prima vedere - majoritatea dornice. Loc bun de agăţat, aviz doritorilor.

În esenţă un lucru destul de bun acest karaoke de vineri seara la Klimt.

Viaţă vs. ...

2008-02-22T17:21:00.003+02:00

Oamenii se mint. Mult, des, pe faţă, neruşinat, cu nonşalanţă. Oamenii se mint că iubesc sau că urăsc, se mint că totul e perfect sau că nimic nu e bine, se mint că sunt capabili sau că sunt nişte eşecuri, se mint în toate privinţele. Astea ne sunt mecanismele de adaptare şi/sau autoapărare. Simţim că avem controlul asupra situaţiei, asupra propriei noastre vieţi atunci când o facem. Cât de des auzim "nu pot trăi fără el/ea", "eşti cel mai bun/cea mai bună", "ma urăşte/iubeşte toată lumea", "(nu) sunt în stare" sau "nu mai suport". Sunt toate minciuni. Nu-i adevărată niciuna din afirmaţiile astea. Îi şi demonstrez celui care nu mă crede.

Şi cum ar fi dacă într-o zi nu ne-am mai minţi? Ca un cur. N-ar mai fi pasiune, n-ar mai fi suferinţă, totul s-ar reduce la o grămadă de inşiruiri logice, deducţii - raţionamente - judecăţi, argumente, aproximări si probabilizări, poate ar fi prea static totul. Ţipete, tristeţe, extaz, veselie, anxietate, teamă, poate n-ar mai fi chiar aşa cum le ştim.

Şi totuşi, dacă măcar din când in când..

8:38 a.m.

2008-02-22T08:38:00.006+02:00

Poate n-am fost destul de clar, nu m-aş mira.

Ideea e că de multe ori (nu citiţi "de cele mai multe ori", ştiu că e tentant dar nu e cazul) am senzaţia că a fi băiat bun nu e neapărat un avantaj. În ce fel s-ar schimba lucrurile dacă n-aş mai fi?

În altă ordine de idei, am găsit o variantă de a scrie cu diacritice care să nu distrugă complet tastatura, aşa că probabil o voi folosi cu regularitate.

2:48 a.m.

2008-02-22T02:48:00.003+02:00

Eu zic ca sunt un baiat bun.

Poate ar trebui sa nu mai fiu.

Consecventa

2008-02-20T23:46:00.003+02:00

E un lucru mare, sa fii consecvent. O chestie benefica.

Caut chirie

2008-02-20T17:20:00.002+02:00

Inchiriez apartament 2 camere in Bucuresti, decomandat, macar semimobilat, metrou in apropiere, prefer Bucuresti Est (Titan, Dristor etc.), dar intr-un final ieftin, curatel si comfortabil sa fie, ofer max 400 euro.

Cine are/stie? :)

O cu totul alta treaba

2008-02-20T09:04:00.001+02:00

Am fost invitatii lui A.G. Weinberger, (primii invitati chiar) in cadrul unui concert al sau desfasurat sub titlul “Interzis FM – muzici care nu se dau la Radio”, practic am cantat cateva din piesele noastre in mijlocul concertului lui A.G., concertele astea avand un rol de promovare a altor artisti care abordeaza blues-ul. Si nu numai.

Experienta a fost deosebita. Am cantat intr-un teatru din Bucuresti elegant si putin excentric, in fata acelui gen de public care sta in scaun linistit si te asculta, si aplauda doar la sfarsit cand ai terminat piesa. Cu totul altceva fata de crasma cu care eram obisnuit. Nivelul la care s-a organizat evenimentul a fost foarte inalt, tratamentul pe care l-am primit a fost unul foarte bun, din orice punct de vedere. Sincer sa fiu m-am simtit parte din ceva foarte frumos si de bun gust.

Adevarul e ca se pot face multe lucruri frumoase cu putina dedicare, o oarecare doza de ajutor, mult interes si o farama de noroc. Si intr-un final, totul depinde de tine, cum imi spunea cineva.

Cine sunt eu?

2008-02-18T11:47:00.000+02:00

O intrebare buna, pe care ne-am pus-o cu totii, sau poate chiar ne-o mai punem, in cautarea identitatii sau a sigurantei, a iubirii ideale sau dumnezeu mai stie In cautarea a ce. Cine sunt eu? Nici dracu nu stie, in afara de mine. Asta e adevarul. Nu exista o reteta, nu exista un raspuns unic si nu exista o definitie clara si concreta, nici macar pentru fiecare in parte, ce mai pentru noi toti.

Sunt ceea ce simt ca sunt, combinat cu ceea ce gandesc ca sunt, combinat cu ceea ce consider etic sa fiu, combinat cu ceea ce arat ca sunt, combinat cu ceea ce sunt, si combinat cu inca o infinitate de lucruri. Sunt un organism care functioneaza de la sine, sunt un sistem nervos electrocutat permanent, sunt un pachetel de senzatii plus perceptii plus emotii plus sentimente plus amintiri plus imaginatii plus trasaturi de personalitate plus latura fiziologica a tuturor acestora plus zahar, condimente si tot ce e dragut.

Asta esti si tu, si toti suntem asta. Si mult mai mult de atat.

Si de ce ne facem atunci probleme, de ce ne pierdem uneori si habar n-avem cine suntem, cand e totul atat de logic si structurat? Pentru ca putem, in linii mari. Si pentru ca asa e natura noastra, a oamenilor. Pentru ca unele evenimente sunt de o simplitate atat de naucitoare incat ne darama complet sistemul, si trebuie sa trecem printr-un moment de redefinire a noastra, in care aflam din nou (oare?) cine suntem si ce insemnam printre restul de 6 miliarde, plus inca cateva milioane de alte specii de lighioane.

Si intr-un final, ma intreb cine sunt eu sa spun cine esti? Cine sunt eu sa explic altora ceea ce doar ei stiu, cine sunt eu sa le dau sfaturi? Oamenii aud explicatiile si sfaturile. Nu le asculta insa, deseori. Oamenii nu se definesc daca nu sunt suficient motivati, cine sunt eu sa iti spun cat esti de motivat? Nu sunt nimeni daca punem asa problema. Si mai bine ca nu sunt nimeni, cel mai bine. In situatia asta nu e loc de regrete, Radu. Viata merge inainte, Radu, nu inapoi.

Vineri seara?

2008-02-15T19:53:00.004+02:00

Deci piesa asta a inceput asa, cum stateam eu pe cate un forum seara, eram in pat si winamp-ul era pe shuffle, si am avut senzatia aia ca a inceput o poveste. Da, e exact genul de piesa care suna ca o poveste. Trupa (apropo, e o trupa "crestina" se pare) e una din favoritele mele.

In alta ordine de idei, e bine ca tocmai am mancat un mini-tort de inghetata, dar totusi ce dracu fac azi? Am primit o sugestie, si cred ca acolo se va ajunge, ma voi refugia in Blue Monday pentru o noua tura de piese dragute si frumos rearanjate si interpretate.

Sau poate stau acasa. Am terminat sesiunea, acum pot sa fac ce vreau de altfel..

όχι

2008-02-13T07:45:00.001+02:00

σήμερα είμαι πολύ απογοητευμένου από τον κόσμο. κανένας κίνδυνος, καμία εμπιστοσύνη στην καρδιά τους. είναι το ι μοναδικό που θεωρεί ότι εάν θέλετε μπορείτε να κινήσετε τα βουνά? δεν θέλω να βλάψω οποιο δήποτε, έτσι δεν θα πω αυτό έξω δυνατό, αλλά ακόμα απογοητεύομαι, όχι από το ένα αλλά από πολλά άνθρωποι. και το μέλλον μου εξαρτάται από αυτό πάρα πολύ με κάποιο τρόπο.

Noapte buna, Radu

2008-02-12T22:56:00.000+02:00

And that's it.

That's my post.

Pur si simplu

2008-02-12T16:55:00.000+02:00

Nu. Deloc.

Ce rost are cand nu stii incotro mergi si cand te ascunzi si cand ce e dulce devine amar. Cand risca sa devina din pur si simplu, cum e la baza de altfel, impur si complicat. Cand la fiecare cuvant te gandesti ca poate da dar poate nu. Mai bine ma opresc nu? In fond soarta e darnica si a mai fost, si daca e cazul va mai fi. Presupunand ca traiesc pana la 65 ani, mai am 41 de ani adica peste 15 000 de zile in care sa se schimbe tot asa cum s-a schimbat si ultima data. Dar asa ce rost are?

Daca ma insel, dati-mi una peste ceafa, serios.

Din nici un ciclu

2008-02-10T10:10:00.000+02:00

Just like that. Am gasit-o si v-o arat.

No reason to feel bad, many reasons to feel glad, sad, mad

2008-02-09T21:54:00.000+02:00

Concluzie

2008-02-09T20:14:00.000+02:00

Dupa cum am mai spus aici, exista trenuri la care intarzii. Unele chiar le pierzi. De exemplu, vrei sa pleci in excursie, undeva foarte tare, Valea Boiului, sau Kilimanjaro, ceva pe acolo. Si prins cu treburi, pierzi vremea pana cand primul tren pe care vroiai sa il iei pleaca. Te gandesti "nici o problema il iau pe urmatorul". Urmatorul e insa a doua zi, iar tu poimaine trebuie sa fii la serviciu, deci maine ar fi cazul deja sa te intorci.
Poate mai bine nu te mai sui dracului in tren, decat sa mergi intr-o incercare nereusita de excursie, desi cine stie, poate te-ai fi distrat si asa, dar nu mai bine stai pana weekendul urmator sau cand o sa fii iarasi mai liber, si faci totul asa cum scrie la carte, cu cort, cu dormit in padure, cu foc si cantat la chitara in jurul lui etc?

Ziua Z

2008-02-09T12:34:00.000+02:00

Ar putea aparea in curand, se pare.

Acum sunt putin.... Da. Habar n-am cum. Speriat? De ce as fi. Extaziat? Totusi trebuie sa fiu cu picioarele pe pamant. Nu stiu. Un fel de combinatie intre cele doua.

E un lucru cand iti planifici, chiar si in cele mai generale linii ceva, insa e putin diferit cand esti pus in fata faptului. Take it or leave it.

But i'll take it, why the fuck not.

In tren

2008-02-07T09:07:00.000+02:00

In tren cu ceva rusofoni si inca o tipa. Destinatia e Cluj. Intr-un fel prea aproape fata de ce mi-as fi dorit, dar de ce sa fiu rau, Clujul e totusi un oras frumos.

Astazi orice oras mi s-ar parea frumos, de altfel. Katie Melua a fugit iarasi de langa sotul gelos si ma va insoti probabil pe tot drumul. Alaturi de gandurile mele extatice, pentru ca exista zile si zile, insa de cateva zile exista ZILE. In primul rand insa alaturi de alte ganduri minunate, care sunt de altfel intotdeauna acolo cu mine. Am o companie deosebita in seara aceasta.

Tren. Mi-era dor de el, total neasteptat chiar si pentru mine, pentru ca am senzatia ca tocmai ce m-am dat jos din ultimul. Visez la o cuseta, un pat de sus. Sau un vagon de dormit. Visez la un drum Bucuresti-Oradea-Bucuresti, cu un stop in Blue Monday. Foarte multe din amintirile mele sunt legate de trenuri, am petrecut se pare o gramada de timp in ele. Gari, persoane, vagoane, discutii, evenimente, maratoane de peste 1000 km; tot felul de amintiri.

Astazi filosofia ia o pauza. Astazi ceea ce e in sufletul meu nu se discuta pe blog.

Zile

2008-02-06T08:08:00.000+02:00

Sunt zile si zile. Si sunt ZILE.

Cam atat. Azi am examen, nu-s productiv, si oricum am spus ce vroiam sa spun.

De acum, dumnezeu cu mila. Si nu ma refer la Jovovic.

Din ciclul "cover care suna mai bine ca originalul"

2008-02-05T09:44:00.000+02:00

Cunoasteti genul de piesa, nu sunt multe, dar si care sunt, te dau pe spate.

Katie

2008-02-04T18:07:00.000+02:00

Asa o cheama pe prietena mea cea mai noua. Melua. Katie Melua. E un nume frumos.

E o minunatie de femeie. Un sir de evenimente ne-a adus mai aproape unul de celalalt. De atunci petrecem mult timp impreuna. Dimineti, seri, bucurii, tristeti - ca un cuplu adevarat. Ea canta, ca si mine, insa e mult mai priceputa, Katie e profesionista, eu sunt doar un amator. Imi place enorm sa o privesc si sa o ascult cum canta. E atat de sincera si atat de finuta. Si imi spune tot timpul lucruri care ajung in inima mea in locuri pe care nu le-as fi intuit vreodata. Sinceritatea si simplitatea cu care spune lucrurilor pe nume ma dau gata de fiecare data.

O iubesc pe Katie. Dragostea mea insa nu e din aceea de care credeti, e o altfel de dragoste. As putea vorbi despre asta, daca insa as sti ce sa spun. Ceea ce nu e e cazul sincer. Eu totusi o iubesc, asa, in felul meu. Ea nu stie, insa nici nu cred ca trebuie sa stie, si chiar daca ar sti, nu cred ca ar vrea neaparat lucrul acesta. Si nu ma deranjeaza pentru ca relatia noastra e una speciala, care nu depinde de astfel de lucruri. In esenta, ea imi ofera ceea ce eu am nevoie in diferite momente, iar eu ii ofer recunostinta mea.

Katie imi povesteste. Tot timpul, imi spune despre baietii care ii plac - cei timizi din cate am inteles, imi spune despre dragoste, imi spune despre deceptie, despre intrebarile si framantarile ei, despre biciclete, despre calatoria omului pe luna, despre stele, despre blues si despre cate si mai cate. Si eu o ascult fascinat, iubind-o in felul meu inocent si pur. Si iau povestile ei, si le privesc in felul meu, si le compar cu lucruri din viata mea, si imi dau seama ca prietena mea Katie e o minunatie de femeie care mai are si dreptate in tot ceea ce spune, si asta ma face sa ma simt mai bine, pentru ca stiu ca e de acord cu mine in multe privinte.

Relatia noastra se va sfarsi la un moment dat, stiu asta. Nu mi-e teama, nu va fi dureros, pentru ca avem o relatie care e speciala, deosebita de alte relatii, si asta va fi valabil si atunci. Acum ea e femeia care ma face sa vad lucrurile simplu si in culori vii, indiferent ca este sau nu asa. Va veni momentul in care nu voi mai avea nevoie de cantecele ei si voi fi nevoit sa ma despart intr-un fel de ea, insa sigur o voi mai intalni si mai tarziu, si o voi mai asculta povestindu-mi cu vocea ei minunata cate in luna si in stele.

Semifinal

2008-02-04T00:10:00.000+02:00

Unele lucruri care trebuie spuse nu pot fi spuse.

Insa intr-un final, in versiunea buna a mersului lucrurilor, ele sunt spuse totusi. Si e mai bine asa. "Intr-un final" e doar o expresie, in realitate nu e vorba de nici un final. Sunt de fapt noi inceputuri, noi orizonturi, noi perspective asupra lucrurilor, pentru ca nu-i asa, lucrurile care nu pot fi spuse sunt probabil si suficient de importante astfel incat sa se schimbe ceva atunci cand sunt exprimate.

Viata e placuta pentru ca ne ofera atat aproximativ o infinitate de evenimente, cat si o infinitate (de data asta absoluta) de moduri de a le percepe. Si pana la urma a fi fericit nu inseamna tocmai a percepe latura pozitiva a fiecarui eveniment? Ba chiar a vedea latura pozitiva a laturii negative a fiecarui eveniment? A, nu, nu e usor cateodata, daca ar fi, am avea toti orgasme multiple toata ziua si n-am mai avea bloguri.

Bat campii. Probabil mi se va intrerupe convorbirea. E o gluma, n-aveati cum sa stiti, ignorati-o.

Pana la urma, vreau ca toata lumea sa fie fericita.

2008-02-02T07:32:00.000+02:00

Train of thoughts

2008-02-02T07:26:00.001+02:00

Da, asa merg lucrurile. Unele lucruri care pot fi spuse nu trebuie spuse, iar altele care trebuie spuse nu pot fi spuse. Cel putin nu cand e nevoie.

----

Pentru ca viata e, contrar tuturor asteptarilor, plina de situatii neprevazute, atat bune cat si mai putin bune. Nu mi s-a parut corect sa spun rele. Si pana la urma nu ramane decat sa apreciem fiecare clipa. Pe cele placute sa ne bucuram ca le avem, iar din cele neplacute sa luam partea buna si sa invatam.

----

O gramada de lucruri scapa controlului nostru absolut, oricat de putin ne convine noua. E mai benefic, mai util, mai adaptativ sa ne obisnuim cu ideea asta intr-un fel. Nu de tot, pentru ca am risca sa devenim pasivi, neimplicati. Cum am mai putea atunci sa iubim la nebunie sau sa uram cu toata fiinta sau sa ne dedicam in totalitate unui scop - sau sa fim oameni mai exact.

----

Unele trenuri nu le luam la timp. Cand ne hotaram sa facem totusi excursia, deja sunt multe bilete date, nu mai putem alege vagonul de cuseta cu patul de sus pe care il doream cu ardoare, si avem de ales intre a ne da jos si a renunta la calatorie sau a ramane in compartimentul ramas liber de la clasa a doua, in speranta ca una din statiile urmatoare va fi destinatia unei persoane de la cuseta, care sa fi avut patul de sus.

----

Eu vreau ca azi sa fie 1 mai. Are cineva o solutie viabila?

Gara de Nord

2008-02-01T10:30:00.000+02:00

E o destinatie unica.

Am avut sansa de a constientiza acest lucru azi, 1 februarie 2008, din pura intamplare vorbim despre exact aceeasi zi in care a avut loc greva generala a SNCFR.

Cate lucruri se pot face aici. Se poate bea cafea la 5+ lei, se pot manca toate minunatiile de pe lume, poti sa cumperi o gramada de chestii de care nu ai nevoie, poti sa stai cu aurolacii la o poveste si o gura de bronz sau lunar – dupa gust, poti sa te interesezi de trenurile care probabil vor pleca sau probabil nu, poti sa iti muti bagajul de colo colo pentru a permite personalului de curatenie sa isi faca treaba, poti sa stai sa privesti in lungul peronului (peisaj deosebit, cu Grivita pe o parte si Giulesti pe cealalta), poti sa astepti vreo 5 ore dupa intercity-ul Avram Iancu pentru Oradea daca ce trenul cu care vroiai sa pleci la 07:30 se anuleaza in urma unei greve sau ceva similar, sau poti sa te intalnesti cu toti reporterii de la toate televiziunile nationale si sa le faci cu mana ca provincialul naiv celor dragi de acasa.

Ce mai, o gramada de lucruri, noi, fascinante si incitante. Personal sunt tentat sa atribui acest noroc destinului, prietenii stiu de ce.

Contraste

2008-01-31T12:13:00.001+02:00

Eu sunt din Oradea. Nascut si crescut.

Un oras linistit, centrul baptistilor din tara, arhitectura draguta, parcuri, un pasaj cu crasme, la ora 1 gol pe strada. Hypermarketuri pline, blocuri asezate aerisit, case multe, cateva dealuri, studenti dar nu prea multi. Influenta austro-ungara cat cuprinde, se simte in toate domeniile.

Radu, dar pe noi nu ne intereseaza lucrurile astea. Asa e. Ideea era ca am venit la Bucuresti, nu de tot din pacate, asa, in vizita de cateva zile.

Am inceput sa ma intreb daca sunt in aceeasi tara orasele astea doua. Aici contrastele sunt foarte mari. Incontestabil e orasul cel mai dezvoltat si cel mai plin de posibilitati din tara. Avem o vorba cu cineva, "daca nu iti gasesti de lucru in Bucuresti, probabil esti prost". Capitalism cat cuprinde. Si in acelasi timp e un oras atat de comunist.

Am avut de facut un drum de jumatate de ora prin cartier. M-am uitat in jur, ca provincialul curios. Am trecut pe langa randuri intregi de blocuri de 10 etaje, toate la fel, toate prea mari si prea urate, apoi forma si asezarea lor s-au schimbat, si erau tot de 10 etaje, tot prea mari si tot prea urate. Am avut senzatia aceea de "Ucraina". Apartamente peste apartamente peste apartamente, gri si patrate, ma gandeam ca probabil pe cele doua bulevarde pe care m-am plimbat stau atatia oameni cat in jumatate de Oradea.

Nu-mi place sa ma lamentez, nu asta era ideea. Insa e o diferenta ca de la cer la pamant, care pentru mine ca oradean linistit va fi hotaratoare. O sa fie ca si cum m-as muta din Patagonia in Kobe.

Sunt pregatit pentru treaba asta, in ideea ca de obicei trec repede peste detalii insignifiante. Am 1% indoieli totusi, legat de cat de insignifiante vor fi detaliile.

Asa arata un cartier bun din Bucuresti. Aici va fi probabil casa mea si viata mea.

Poate ne place

2008-01-31T08:37:00.000+02:00

Unele lucruri in viata asta sunt complicate. Foarte complicate, ne chinuim cu ele, ne straduim sa le dam de capat, gasim ramificatii la randul lor complicate, ne enervam, ne deprimam, luam atitudine, incercam iar sa rezolvam ceva. Reluam ciclul, compulsiv de-a dreptul, de parca am incerca sa ne satisfacem o anumita nevoie obsedanta, o nevoie de a ne complica serile, zilele, situatiile, vietile.

Un individ cu un mare talent in a aprecia oamenii desena la un moment dat o chestie numita ulterior piramida nevoilor, pornea de la cele elementare, fiziologice pana la cele mai complexe, ca autorealizarea etc. Era gresita insa, incompleta mai exact. Nu continea pe niciunde nevoia oamenilor de a se complica, de a vedea mult mai complex si voalat lucrurile simple si evidente.

E o nevoie, sunt 100%. N-are cum sa fie altfel, prea multi oameni o fac prea des si prea cu talent. Nu e o tendinta, nu nu, ne complicam cu indarjire nu doar tindem sa o facem. Nu e nici un hobby pervers, de multe ori suferim, ne stresam, ne enervam, plangem, nicidecum nu experimentam emotiile placute oferite de practicarea unor chestii placute de timp liber.

Intrebati o femeie inselata “ce se petrece, de ce suferi in loc sa faci ceva”, raspunsul e universal si in acelasi timp monumental: “nuu..nu e chiar asa simplu”. Ba da, draga mea, e simplu, o baga in alta iar pe tine te deranjeaza si totusi taci. Bine, acest raspuns e inutil, ba chiar mai mult, strica. Intrebati un barbat nervos “care e problema, te-ai enervat pentru remarca aia stupida a sefului, desi e a 1493-a oara cand o face” – acelasi raspuns “nu e chiar asa simplu, acum a fost altfel”. Nu dude, nu a fost altfel, asa e el si asa se poarta intotdeauna, cu variatiuni pe tema, esenta ramane totusi aceeasi. Iar solutia e aceeasi ca de obicei, simpla si concisa – treci peste sau pleci. Raspuns inutil din nou.

Intrebati-ma pe mine ce am zis inainte de examen – “for fucks sake, examen important, greu, n-am invatat, o sa pic, va fi o tragedie, imi voi rata viitorul, voi suge prin metrouri pentru paine, ce ma fac”. Ei na, e prima data cand esti prastie in viata ta. E mai degraba o meserie pentru tine, dude. Dar da, asa m-am gandit atunci, desi scriu acum articolul asta.

Si pana la urma ce rezolvam. Nervi, stres, lacrimi, nesomn, cearcane, no sex, emtoii, dracu stie, in nici un caz ceva bun. Si ne-o facem chiar cu mana noastra, ca un fel de masturbare trista.

Mai bine am face sex ca iepurii, ar fi mai productiv.

Nu rezolvam nimic. Bush iese iar presedinte, planeta continua sa se incalzeasca si tot felul de prostii persista in a ni se intampla in viata. Iar noi continuam in incapatanarea noastra sa le amplificam si sa ne crapam nervii cu ele, in loc sa trecem adaptativ pe langa ele. Si poate ca intre timp uitam sa traim.

Nu ma trezi

2008-01-28T22:59:00.000+02:00

Ma aflu intr-un fel de vis.

Weekendul meu s-a desfasurat cam asa: vineri BM, o seara frumoasa. Sambata repetitie de la 10:30 la 14:00 si alta repetitie de la 15:00 la 18:00. La 19:07 in tren spre Bucuresti, cursul de publicitatii in brate. Duminica o prima parte a zilei perfecta, la ora 18:00 concert, la 19:00 iesit de pe scena, la 19:25 in tren cu aceleasi cursuri in fata. Luni ora 7:00 Oradea, ora 10:00 examen.

Unii dintre voi au spus (sau ati fi spus) "fuck man". Nu, gresiti. Daca spuneti ca ma cunoasteti, atunci probabil stiti si ce caut tot timpul. Agitatia, senzatia de a fi activ, graba, neobisnuitul, utilitatea, spontaneitatea - au fost la ordinea momentului si au reusit sa faca din acest weekend unul care ma va tine binedispus o buna vreme de acum incolo.

E inca luni. Marti ma duc la Bucuresti. Pai cum, bai, ca abia ai sosit. Exact, asta e distractia cea mare. Din tren in tren in faculta in masina in tren in faculta in tren in faculta si inapoi in tren. Si iar in tren. Doua haine, o periuta de dinti, un bass si eu insumi, "lovim drumul" in mare stil.

Am avut parte de asta, cu sus-uri si jos-uri, timp de 7 ani. Am fost recunoscator in permanenta (nu stiu cui; unui oarecare dumnezeu daca vreti; e la alegere). Nu stiu daca as mai putea continua altfel acum. Sigur ca am (avut) atat bucurii si momente memorabile, cat si probleme, deceptii, restante, "esti plecat prea mult, deci te parasesc", crize de identitate si alte prostii, dar cine dracu nu are baiuri pe lumea asta. Din cand in cand realizez insa ca de fapt imi traiesc visul, nu e loc de lamentare.

Nu ma trezi. Nici macar la sfarsitul lui septembrie.

Eire

2008-01-28T18:22:00.000+02:00

Am o tipa in messenger. Avem o chestie speciala. Ne cunoastem, ne-am vazut la un concert, e faina. Dar nu asta, ci chestia e ca gandim dubios de similar, patesc de multe ori sa ii scriu ceva si sa imi dau seama ca ea deja mi-a scris acelasi lucru. Invers la fel. Sau gusturile, sau anumite valori, principii, atitudini fata de chestii. Se intampla des, si e ciudat, bizar, dar la modul simpatic.

Acum ceva zile vorbeam iar cu ea, si imi spune "mi-ar place un apartament micut, intr-o zona linistita, dragut, util, calduros, cosy; si cu verde". E izbitor de asemanator cu ce are Peter, facut aproape in totalitate pe ideea de "the orange and the green". Partea si mai interesanta este ca mie imi place de mor apartamentul lui Peter..

Concluzia mea era ca viata e cel putin interesanta cateodata.

9:05. Si VERDE :)

2008-01-28T16:26:00.000+02:00

Am constatat cu uimire ca cea mai lunga piesa punk pe care o stiu (depaseste chiar 4 minute, e incredibil pentru stil) are si videoclip.

Din ciclul "what a song to start the day"

2008-01-28T09:17:00.000+02:00

Azi nu

2008-01-28T07:38:00.000+02:00

Azi as fi vrut sa fie ieri. Sau maine-poimaine.

Fair

2008-01-28T07:37:00.000+02:00

Ce inseamna sa fii fair?

Faptul ca o persoana e fair fata de o alta depinde de mai multe lucruri: de problema in care se manifesta fairness-ul, fata de cine/ce se manifesta fairness-ul, care este norma dupa care se stabileste fairness-ul, ce intelege fiecare persoana printr-o atitudine fair. Poate ultima e chiar cea mai importanta. Eu sunt fair cu tine din punctul meu de vedere, dar daca tu ma vezi unfair?

Si totusi ce inseamna.. Inseamna a fi corect. Cine hotaraste ca esti corect si ce inseamna asta? Si tu si cealalta persoana, fiecare in felul sau. Eu prin a fi fair cu Mok inteleg a il incuraja sa scrie cat mai multe posturi ca si cel care mi-a placut pe blogul lui, el insa ma vede ca fiind fair daca ii respect in totalitate stilul si nu ii dau sfaturi/indicatii. Si atunci cum trebuie sa fiu ca sa fiu fair fata de Mok?

Am ajuns la norma fair-ului astfel. Care e referinta, dupa ce anume apreciem ca atitudinea mea e fair sau nu? Dupa nevoile sau dorintele mele? Dupa nevoile sau dorintele lui Mok? Dupa Bibile? Dupa o scala bine definita a fairness-ului, construita pe o axa standard de la not-fair la super-fair (scala inexistenta si utopica apropo)? Cine spune ce e fair?

Si aici m-am pierdut cu sirul logic.

Pana la urma, ca de obicei atunci cand ma impotmolesc in situatii de gen, probabil voi adopta abordarea pe care am asimilat-o, invatat-o, rumegat-o si practicat-o din plin in facultatea asta. Adevarul trebuie sa fie astfel pe undeva pe la mijloc, intr-un echilibru semi-stabil si relativ intre gramada de pareri pe tema, trebuie doar sa il descopar.

Si aici incepe distractia.

P.S.: N-am vorbit de cazul in care sunt 3+ persoane.

Chemicals between us

2008-01-27T14:00:00.000+02:00

B 01 LUV

2008-01-27T12:22:00.000+02:00

Am ajuns la Bucuresti in dimineata asta. Si Bucurestiul m-a facut fericit, din nou. Face asta des in ultima vreme. Am coborat din tren, am vazut toata lumea alergand si am simtit ca traiesc. Am facut ceea ce nu as face niciodata in mod normal - am mancat la Mc, si a fost un moment excelent, ba chiar, metaforic vorbind, as vrea sa mananc de la Mc cat mai des posibil in conditiile astea. M-am plimbat cu metroul si mi-a placut mirosul acela infect de traversa de tren. Am tras un aer de cartier de blocuri de 10 etaje de garsoniere intr-o dimineata innorata, si mi-am spus "aici voi trai, orice-ar fi". Ma indragostesc constant de orasul asta, cu mizeriile aferente.

Povesteam cu cineva ca daca imi iau 6 din 7 examene sesiunea asta, ma gandesc foarte serios sa ma mut mai devreme, chiar din martie. Am vrut sa fac acum ceva remarca vizandu-l me Mok, dar ma voi abtine pentru ca mi-a placut ultimul lui post. Azi iubesc si azi nu sunt rau si azi tolerez si azi il crut pe Mok. Azi voi canta cu placere.

E o zi cu soare in Bucuresti, si diseara o si parasesc.

History repeating

2008-01-25T09:06:00.000+02:00

Dupa 3 cafele si un ceai negru (sper, l-am gasit pe masa) am hotarat ca azi voi face fata prompt, demn, vesel si inteligent urmoatoarei provocari a sesiunii. Examenul va incepe de pe la 11-12, pentru cei ce vor sa isi tina degetele incrucisate pentru mine (va multumesc anticipat).

p.s.: materia se numeste psihologia sanatatii si este un rahat in esenta.

Sugar, spice and everything nice

2008-01-24T10:41:00.000+02:00

Am asistat aseara la o discutie foarte frumoasa. Intre 2 persoane, el + ea, care aveau ceva de impartit. La modul placut, niste emotii, niste sentimente. Asta ma rog, dupa abilitatile mele de aproape psiholog. Erau cei mai draguti din lume. Isi spuneau lucruri frumoase, se destainuiau, isi impartaseau sentimentele, se bucurau de fiecare cuvant al celuilalt. Isi dedicau versuri, isi aminteau de melodii care insemnau doar melodii pentru restul si lumea intreaga pentru ei. Isi faceau planuri si nu-si faceau nici un plan. Erau draguti, erau sinceri, erau fericiti. El trebuia sa plece, si amana momentul, stiti stilul, "mai stau 2 minute...ok 5 minute...ok inca 4....ok acum deja am intarziat asa ca nu mai conteaza". Ea radia, ochii ii exprimau in fiecare clipa si la fiecare cuvant...tot, un amalgam de sentimente, toate placute toate diferite si de fapt asemanatoare, era indragostita. Am avut senzatia ca pentru ei nu mai exista altceva in acel moment. Aveau "bula" lor, nu tu muzica decat piesele lor, nu tu oameni decat ei doi, nu tu club, nu tu fum, nu tu stres viata agitatie, nu. Erau ei cu aerul dintre ei, incarcat cu un ingredient x, caruia doar ei ii cunosteau formula.
Si mai era ceva. Erau frumosi. Nu doar fizic. Erau frumosi pentru ca se iubeau, emanau frumusete, ti-era mai mare dragul sa te uiti la ei. Straluceau.
In fine. Ce moment.

Am retinut un vers: "ea sa ceara un kil de mere, eu s-o tin nebuneste de o mana". Stiti feelingul? :)

Constatari

2008-01-23T08:08:00.000+02:00

Cineva imi spunea intr-o zi, la o repetitie: sa stii ca 80% din lumea asta se invarte in jurul sexului. Si mi-am zis stii ca are dreptate, in final aproape tot se rezuma la asta. Shit, now im horny.

Cineva mi-a spus la o seara de poker: sa stii ca grasu sufera de ADD. Mi-am zis asa e, cand incerci sa faci chinta de la 7 la dama, nu intr-o mana, nu intr-o seara, si nici nu te prinzi la final care a fost problema, probabil ca exista o explicatie.

Cineva imi spunea intr-o seara pe messenger: aveai o gramada de prejudecati. M-am gandit intr-adevar, am avut o gramada, inca ma intreb la ce m-au ajutat. Oamenii astia cu prejudecati, niste loseri.

Cineva imi spunea la o bere: ba se duce dracului lumea asta, repede si sigur. Asa e, are dreptate. Ne ducem dracului, ne incalzim constant, ne facem bloguri si discutam prin intermediul lor, aruncam deseuri in primul rau pe care il intalnim, ascultam manele. Repede si sigur.

Cineva imi spunea in alta seara pe messenger: ba blogul tau rupe fata de al meu. Intr-adevar, Mok, si apreciez sinceritatea, stiu cat de dureros este sa ajungi la o astfel de concluzie :)

Cineva imi spunea la vodca de lamentare: banii nu aduc fericirea. Adevarat, banii nu aduc fericirea atunci cand nu ii ai, pentru ca nu ii ai, deci nu au cum sa o aduca.

Cineva imi spunea la o cafea: femeile astea, habar n-au ce vor. Intr-adevar, habar n-au ce vor. Sau habar n-avem noi ce vor. Ideea e ca e un mare mister.

Cineva imi spunea odata: tu iti bagi toti banii in bassuri. Ma, ai dreptate, aproape toti ii bag in bassuri. Tu lucrezi in ceva legat de IT, compul tau valoreaza vreo 3600 lei, right? Si poti sa joci cele mai tari jocuri aparute pe piata, right? Si nu prea ai seri fara 2-300 de ceva, right? Ai dreptate, imi bag banii in bassuri.

Cineva imi spunea dupa un concert: artistii astia, mari curve. Si mi-am spus sa stii ca omul asta are dreptate. Ciudata specie cateodata. Ciudata.

Cineva imi spunea dupa un concert: voi cantati fain. 100% de acord, asta doar pentru ca e chestie de gusturi si nu este loc de dezbatere apriga. Altfel poate am avea o oarecare discutie.

Cineva imi spunea, dupa o remarca: esti...n-am cuvinte. Si m-am gandit, sa stii ca in gandul meu era fix acelasi lucru, mot-a-mot. Evident, nu i-am zis nimic, pentru ca nu aveam cuvinte.

Cineva imi spunea in timp ce ne uitam la televizor: americanii astia sunt prosti gramada. O, DA.

Cineva imi spunea acum multi ani, in timp ce ii ascultam albumul: people are strange. Ba, nimic mai adevarat. Si tu esti drogat pana la dumnezeu. Freakin dope.

Cineva imi spunea, la un moment dat: ba ai devenit creepy. Da. Am inceput sa imi vad de treaba mea, am o ocupatie, am cateva scopuri spre care ma indrept in viata, nu imi mai dau trei sferturi de salariu pe vodca si iarba, nu ma mai iau de altii ca nu sunt replici fidele ale mele, vorbesc frumos si in curand o sa termin o facultate. That's like totally creepy, man. Creeps me out with style.

Cineva mi s-a plans in 1996: Metallica astia se compromit, devin curve in industrie. Asa este. De ce nu si-au lasat in continuare parul lung, de ce n-au ramas in atitudinea deceniului precedent, de ce au sound modern, de ce evolueaza, de ce fac videoclipuri si vand albume si traiesc din muzica, de ce fiecare album nu seamana leit cu cel dinainte? Niste tarfe, ce mai.

Cineva imi spunea intr-o dimineata dupa ce m-a trezit cu un telefon: buna dimineata, sunshine. Avea dreptate, in acel moment devenise buna.

Sunt sociofil

2008-01-22T23:28:00.000+02:00

Da.

Am ramas dator cu o explicatie in seara asta. Ideea e urmatoarea. Ador contactul social. Am avut un feeling dubios aseara, am simtit ca sunt al dracului de singur. Si nu eram, evident, anumite persoane sunt tot timpul langa mine intr-un fel sau altul. Pur si simplu am simtit ca sunt singur in camera si ca nu suport starea asta. Mi-am dat seama tot atunci ca eu de 8 ani ies aproape in fiecare zi in oras. Singur, cu prietena, cu prietenul, cu amicul, cu aia de nu-i suport, cu sora-mea, cu trupa - indiferent, ies. Si daca nu ies - in sensul de club/pub/crasma penala, apelez la alte forme de socializare, internet in vreo cafenea, poker, "hai pe la mine sa bem" si tot felul. In acea zi din an in care nu am cum sa socializez, intru oarecum in panica, evident asta s-a intamplat si azi. Evident, instantaneu imbracarea incaltarea mers in lords ceai singur si inapoi acasa. Sunt un sociofil irecuperabil, cum am ajuns in halul asta, trebuie sa am oameni in jur (de la 1 in sus) altfel ma simt ca dracu, cica "singur", ce feeling penal, nici macar n-a fost intens sau de durata, pur si simplu m-a ridicat instantaneu din pat si m-a trimis in centru, scurt si cuprinzator. Sec chiar.
Shoot me sometimes.

Kinky mood day

2008-01-22T11:01:00.000+02:00

Thrills

2008-01-22T07:37:00.000+02:00

Chestia asta mi-a dat un fior puternic pe sira spinarii.

Irish? Yes

2008-01-21T19:52:00.000+02:00

Se numeste Dylan Moran, e irlandez si face stand-up comedy. E criminal, eu "mi-am ras fundul afara", ca sa zic asa. Se gaseste din plin pe youtube.

Examenul

2008-01-21T14:48:00.000+02:00

In urma nenumaratelor intrebari gen "cum a fost la examen" si variatiuni pe tema, va voi lamuri asa, cred ca e mai simplu.
A fost ok. Am avut subiect usor; am scris ce era de scris, ma rog, asta la mine inseamna un maxim de 100 de cuvinte care totusi sa cuprinda tot (is lenes..shoot me, no); am iesit primul din sala la ~14 minute dupa inceperea examenului.
Astept minim un 5 de mila :)
In linii mari n-am greturi.

Cineva chiar citeste

2008-01-21T08:29:00.000+02:00

Am observat un lucru interesant: voi chiar imi cititi blogul! Mi-am dat seama dupa multele urari de bafta la examen pe care le-am primit ( si tin sa va multumesc pentru ele) dupa ce m-am lamentat in mod exemplar acum cateva zile. In urma acestei constatari, micul Narcis din Radu a anuntat un bairam (ca sa zic ashiea) monstru in foarte scurt timp, deci daca data viitoare cand ne vedem o sa am aiere de mare artist/scriitor, veti sti ca sunteti intr-o oarecare masura vinovati. Ceea ce e cool, acum am o scuza si pentru asta..
Ce ma asteapta in continuare: recunoastere partiala si apoi universala si unanima in cadrul blogosferei romanesti, detronarea lui Mok din pozitia de "cel mai sexy blogger", cateva editoriale la B24 pana imi dau seama ca sunt mai sus de atat, articole in ziare de mare tiraj, editoriale in ziare de foarte mare tiraj, emisiunea lui Maruta (nu ca invitat..mi se da mie spre moderare) - in no time voi deveni urmatorul CTP. Cum ar zice o piesa moderna (cam asta e tot ce zice de altfel) - "the world is mine".
Acuma serios, chiar sunteti draguti. Si mersi de urari.
Mok: incepe sa iei notite.

;)

2008-01-21T08:16:00.000+02:00

Tipul asta a fost arestat de nu stiu cate ori, e bagat in tot felul de chestii republicane irlandeze bla bla. E un fel de bad guy. Cine-ar fi crezut..

ROCK (si o gramada de sexualitate, pana una alta..)

2008-01-20T23:06:00.000+02:00

Fuck fuck fuck

2008-01-20T09:53:00.000+02:00

Deci maine e examenul dude. Nu stii nici la ce materie, de unde dracu sa stii. Parca e psihologia sportului, whatever that means. Nu stii nimic, esti un loser ca de obicei. Ai fost la vreun curs? Ai fost pe dracu, abia ai primit ceva materiale de la Sebi. Fuckere, habar n-ai, nici macar nu stii cine ti-e profesor. Proiectele la organizationala ti le-ai facut? Pix. Alea le faci tot la dracu, asa-i? Stii ca nu intri in examen daca nu trimiti proiectele, si ca de fapt sunt 3 labe de proiecte pe care te kci pe tine sa le faci in loc sa te stradui jumate de ora..nu?? Nu mai zic nimic ca trebuia sa tragi cu Stike si n-ai facut-o, nu mai zic nimic de Norbi, nu mai zic nimic de plan b theory, nu mai zic de..mai bine nu zic nimic. You totally blow.

Dude. Get yourself together. Esti barbat in toata firea. Get a freakin grip.
And let my day begin...now.
B-)

Toate azi

2008-01-19T10:09:00.000+02:00

Am o problema, am multe multe de tot de fapt. Am facultate; am proiecte; nu stiu nici macar cum se numeste materia; luni am examen; am o gramada de intrebari tip "de ce"; am avut un vis...forget it; si chestionar; si norbi vrea sa repetam; si stike vrea sa tragem; cand dracu mai am timp maine; mai vreau sa si vorbesc cu cineva fara sa fiu pe graba; am si o gramada de intrebari "de ce", am mai zis nu?

Pe de alta parte, am o piesa de la Katie Melua pe care o ascult in nestire, si voi fi egoist in legatura cu ea, pentru ca e mai speciala. Ascultati tot ce prindeti de la tipa, si sigur ajungeti si la piesa asta ;)

C'est magnifique, tres sympathique.

Fuck my life

2008-01-18T18:34:00.000+02:00

Nu va speriati, e doar o faza foarte faina dintr-un film si eu cu Stike mai spunem asa cand e ceva naspa.
Tocmai mi-am dat seama ca mi-as fi dorit enorm sa ma duc la Pink Martini. Cred ca mi-ar fi dat lacrimile. Ce trupa tare, rupe tot. Like..totally. Cine stie cand dracu ii mai prind eu in Romania. Poate vin la Oradea dupa ce ma mut eu la Bucuresti, aia ar fi cel putin dat dracului..
Anyway, enjoy.

Bipolar?

2008-01-18T11:20:00.000+02:00

Evening caught me a little bit worried.
Morning caught me a little bit extatic.
Should i worry? I know i shouldn't ;)

Don't let the phone ring

2008-01-17T10:30:00.000+02:00

Happy morning

2008-01-17T10:14:00.000+02:00

Ciudat videoclip pentru o piesa asa normala.

Multi si ciudati

2008-01-17T09:33:00.001+02:00

Da, noi. Suntem foarte multi si foarte ciudati. O mare gramada de dubiosi, oamenii astia. Impartaseam ganduri cu cineva recent, si m-am gandit la cum ducem noi dorul unui anume anotimp. In fond, e o chestie naturala, vine - pleaca, tot timpul prin aceeasi perioada, si asta 100% si nu prea se schimba (ma rog). Si noi ii ducem dorul. De ce? Sigur vine inapoi. De ce vara ducem dorul iernii si iarna ducem dorul verii? Mie mi se pare ciudat, cu atat mai mult cu cat de la o varsta incolo timpul pare sa treaca mult mai repede, deci si anotimpul respectiv vine mai repede. Nu mi se pare rau, imatur, penibil, doar putin bizar. Pe de alta parte, penibili suntem cand distrugem acele anotimpuri si toata planeta asta cu manutele noastre, dar e alta discutie in care voi intra cand voi deveni activist greenpeace.

De fapt suntem niste mici pachetele neuronale cu tot felul de raspunsuri nervoase - stimul->reactii chimice->efect etc, noua ne place sa spunem ca sunt emotii, afecte, sentimente. Da, in linii mari suntem niste pachetele de emotii, de "simtaminte" daca e mai corect. Emotii dintre cele mai ciudate, si pentru noi ele inseamna totul. 7 miliarde de gramajoare de emotii ciudate, fiecare considerand in felul sau ca e centrul partii sale de lume, fiecare in simbioza cu alte gramajoare din astea.

Ne facem prea multe probleme. Sunt emotiile noastre de vina, va zic eu. Ne doare cand altii ne dau impresia ca nu le pasa de emotiile noastre. Traim pentru emotiile pe care le cream noi altora si pentru cele care ni le creaza altii noua. Simtim ca lumea colapseaza cand cineva ne tradeaza emotiile, nu-i asa? E aiurea, da. Acum un an am avut un fel de revelatie. Am zis - pentru ce? In fond am o viata infima relativ la aproape orice, poate mai putin relativ la cateva persoane din jurul meu, economic vorbind cat de mult renteaza sa ma chinui sau sa ma las chinuit? Totul depinde in ultima instanta de mine, de cum imi cunosc eu emotiile, de cum mi se las sa se manifeste, sa ma macine sau sa ma imbucure, si nu in ultimul rand, nu de cum se raporteaza altii la mine cat de felul in care percep eu lucrul asta. In fond suntem toti la gramada cumva, tot timpul toata lumea trimite semnale la toata lumea si toata lumea primeste de la toata lumea si acolo vine partea frumoasa, in care fiecare individual in lumea sa personala analizeaza tot dupa cum ii dicteaza lui pachetul de neuroni. Sintetizand, depinde de mine, sau ma rog, de tine de el de ea - de cine primeste si interpreteaza. Si atunci de ce facem in dezavantajul nostru, si suferim, si ne batem capul, si lumea se prabuseste in jurul nostru, si ...

For fucks sake, bat campii deja. Suntem multi si foarte ciudati. Si unici, fiecare in felul nostru. Si foarte ciudati.

Corinne

2008-01-16T13:10:00.000+02:00

Am descoperit in sfarsit o piesa care mi-a cazut cu tronc din start, o vazusem pe un post tv de muzica (daca nu ma insel vh1), insa in lipsa de televizor - nu ca m-as plange - nu am reusit sa mai revad videoclipul si sa retin cine canta. Excursia mea prin zona asta pop a muzicii se pare ca se prelungeste. Moving song, weird video. Enjoy.