Am fost acasă.

Oradea e frumoasă. Un oraş de care să fii mândru. Am coborât în gară şi deja mă lovise un miros plăcut, proaspăt. Bucureştiul nu oferă astfel de senzaţii. Liniştit, îngust, relaxat, curat. Ce mai poţi vrea?

Am ieşit şi în oraş. Nu se întâmpla nimic şi era joi seara. Nu era chiar asa important, pentru că de fapt vroiam să ies cu oameni nu să fac party-ul vieţii mele, însă nimic = nimic.

M-am reobişnuit cu câteva habit-uri de acasă, mă voi dezobişnui din nou de ele în scurt timp, din păcate.

A fost frumos, mi-am dat seama încă o dată ce anume iubesc la oraşul meu, şi ce îmi place la nebunie la Bucureşti.

Mă duc acasă.