sâmbătă, 12 aprilie 2008

Egocentrism (peste limita rezonabilă), vorbit de dragul de a vorbi, ţâfnă, cerşetorie, nepăsare, incultură, nesimţire, involuţie. Şi nu, nu vorbesc de Bucureşti. Se întâmplă peste tot în România. Inclusiv în minunatul Ardeal, contrar preconcepţiilor mele. Toate acestea întâlnite în ultimele câteva ore, măcar o dată fiecare, ore în care am tras o plimbare Oradea-Cluj şi am zăbovit în gara celui din urmă. Am ajuns la concluzia că unele lucruri nu ţin de Bucureşti-Vest-Sud-Oradea-Buzău sau mai ştiu eu ce. E o chestie generală a românilor să fie mai...dubioşi de felul lor.

Încă sunt în drum spre casă.

Un comentariu:

arianrod spunea...

cam asa zicea si Heidegger, dupa o intalnire cu 2 "romani". Nu retin cine era unul dintre ei (ceva scriitor roman de prin anii '50), insa cel de-al 2-lea era Marin Sorescu. Intalnire importanta, unii emotionati pana in maduva oaselor (na, nu in fiecare zi stai la "discutii" cu master of logics, Heidegger), scriitorul X scapa pe jos ceva (se jeneaza un pic, insa se apleaca sa ia de pe jos ce picase), Marin Sorescu porneste in fuga spre el si ii da un sut in fund. Heidegger face niste ochi mari si zice "Intotdeauna am crezut ca romanii sunt niste oameni "speciali" ".

(si faza e cat se poate de reala)

asa ca, draga Burghere, obisnuieste-te!