joi, 31 ianuarie 2008
Contraste
Un oras linistit, centrul baptistilor din tara, arhitectura draguta, parcuri, un pasaj cu crasme, la ora 1 gol pe strada. Hypermarketuri pline, blocuri asezate aerisit, case multe, cateva dealuri, studenti dar nu prea multi. Influenta austro-ungara cat cuprinde, se simte in toate domeniile.
Radu, dar pe noi nu ne intereseaza lucrurile astea. Asa e. Ideea era ca am venit la Bucuresti, nu de tot din pacate, asa, in vizita de cateva zile.
Am inceput sa ma intreb daca sunt in aceeasi tara orasele astea doua. Aici contrastele sunt foarte mari. Incontestabil e orasul cel mai dezvoltat si cel mai plin de posibilitati din tara. Avem o vorba cu cineva, "daca nu iti gasesti de lucru in Bucuresti, probabil esti prost". Capitalism cat cuprinde. Si in acelasi timp e un oras atat de comunist.
Am avut de facut un drum de jumatate de ora prin cartier. M-am uitat in jur, ca provincialul curios. Am trecut pe langa randuri intregi de blocuri de 10 etaje, toate la fel, toate prea mari si prea urate, apoi forma si asezarea lor s-au schimbat, si erau tot de 10 etaje, tot prea mari si tot prea urate. Am avut senzatia aceea de "Ucraina". Apartamente peste apartamente peste apartamente, gri si patrate, ma gandeam ca probabil pe cele doua bulevarde pe care m-am plimbat stau atatia oameni cat in jumatate de Oradea.
Nu-mi place sa ma lamentez, nu asta era ideea. Insa e o diferenta ca de la cer la pamant, care pentru mine ca oradean linistit va fi hotaratoare. O sa fie ca si cum m-as muta din Patagonia in Kobe.
Sunt pregatit pentru treaba asta, in ideea ca de obicei trec repede peste detalii insignifiante. Am 1% indoieli totusi, legat de cat de insignifiante vor fi detaliile.
Asa arata un cartier bun din Bucuresti. Aici va fi probabil casa mea si viata mea.
Poate ne place
Un individ cu un mare talent in a aprecia oamenii desena la un moment dat o chestie numita ulterior piramida nevoilor, pornea de la cele elementare, fiziologice pana la cele mai complexe, ca autorealizarea etc. Era gresita insa, incompleta mai exact. Nu continea pe niciunde nevoia oamenilor de a se complica, de a vedea mult mai complex si voalat lucrurile simple si evidente.
Intrebati o femeie inselata “ce se petrece, de ce suferi in loc sa faci ceva”, raspunsul e universal si in acelasi timp monumental: “nuu..nu e chiar asa simplu”. Ba da, draga mea, e simplu, o baga in alta iar pe tine te deranjeaza si totusi taci. Bine, acest raspuns e inutil, ba chiar mai mult, strica. Intrebati un barbat nervos “care e problema, te-ai enervat pentru remarca aia stupida a sefului, desi e a 1493-a oara cand o face” – acelasi raspuns “nu e chiar asa simplu, acum a fost altfel”. Nu dude, nu a fost altfel, asa e el si asa se poarta intotdeauna, cu variatiuni pe tema, esenta ramane totusi aceeasi. Iar solutia e aceeasi ca de obicei, simpla si concisa – treci peste sau pleci. Raspuns inutil din nou.
Intrebati-ma pe mine ce am zis inainte de examen – “for fucks sake, examen important, greu, n-am invatat, o sa pic, va fi o tragedie, imi voi rata viitorul, voi suge prin metrouri pentru paine, ce ma fac”. Ei na, e prima data cand esti prastie in viata ta. E mai degraba o meserie pentru tine, dude. Dar da, asa m-am gandit atunci, desi scriu acum articolul asta.
Si pana la urma ce rezolvam. Nervi, stres, lacrimi, nesomn, cearcane, no sex, emtoii, dracu stie, in nici un caz ceva bun. Si ne-o facem chiar cu mana noastra, ca un fel de masturbare trista.
Mai bine am face sex ca iepurii, ar fi mai productiv.
Nu rezolvam nimic. Bush iese iar presedinte, planeta continua sa se incalzeasca si tot felul de prostii persista in a ni se intampla in viata. Iar noi continuam in incapatanarea noastra sa le amplificam si sa ne crapam nervii cu ele, in loc sa trecem adaptativ pe langa ele. Si poate ca intre timp uitam sa traim.
luni, 28 ianuarie 2008
Nu ma trezi
Weekendul meu s-a desfasurat cam asa: vineri BM, o seara frumoasa. Sambata repetitie de la 10:30 la 14:00 si alta repetitie de la 15:00 la 18:00. La 19:07 in tren spre Bucuresti, cursul de publicitatii in brate. Duminica o prima parte a zilei perfecta, la ora 18:00 concert, la 19:00 iesit de pe scena, la 19:25 in tren cu aceleasi cursuri in fata. Luni ora 7:00 Oradea, ora 10:00 examen.
Unii dintre voi au spus (sau ati fi spus) "fuck man". Nu, gresiti. Daca spuneti ca ma cunoasteti, atunci probabil stiti si ce caut tot timpul. Agitatia, senzatia de a fi activ, graba, neobisnuitul, utilitatea, spontaneitatea - au fost la ordinea momentului si au reusit sa faca din acest weekend unul care ma va tine binedispus o buna vreme de acum incolo.
E inca luni. Marti ma duc la Bucuresti. Pai cum, bai, ca abia ai sosit. Exact, asta e distractia cea mare. Din tren in tren in faculta in masina in tren in faculta in tren in faculta si inapoi in tren. Si iar in tren. Doua haine, o periuta de dinti, un bass si eu insumi, "lovim drumul" in mare stil.
Am avut parte de asta, cu sus-uri si jos-uri, timp de 7 ani. Am fost recunoscator in permanenta (nu stiu cui; unui oarecare dumnezeu daca vreti; e la alegere). Nu stiu daca as mai putea continua altfel acum. Sigur ca am (avut) atat bucurii si momente memorabile, cat si probleme, deceptii, restante, "esti plecat prea mult, deci te parasesc", crize de identitate si alte prostii, dar cine dracu nu are baiuri pe lumea asta. Din cand in cand realizez insa ca de fapt imi traiesc visul, nu e loc de lamentare.
Nu ma trezi. Nici macar la sfarsitul lui septembrie.
Eire
Acum ceva zile vorbeam iar cu ea, si imi spune "mi-ar place un apartament micut, intr-o zona linistita, dragut, util, calduros, cosy; si cu verde". E izbitor de asemanator cu ce are Peter, facut aproape in totalitate pe ideea de "the orange and the green". Partea si mai interesanta este ca mie imi place de mor apartamentul lui Peter..
Concluzia mea era ca viata e cel putin interesanta cateodata.
9:05. Si VERDE :)
Fair
Ce inseamna sa fii fair?
Faptul ca o persoana e fair fata de o alta depinde de mai multe lucruri: de problema in care se manifesta fairness-ul, fata de cine/ce se manifesta fairness-ul, care este norma dupa care se stabileste fairness-ul, ce intelege fiecare persoana printr-o atitudine fair. Poate ultima e chiar cea mai importanta. Eu sunt fair cu tine din punctul meu de vedere, dar daca tu ma vezi unfair?
Si totusi ce inseamna.. Inseamna a fi corect. Cine hotaraste ca esti corect si ce inseamna asta? Si tu si cealalta persoana, fiecare in felul sau. Eu prin a fi fair cu Mok inteleg a il incuraja sa scrie cat mai multe posturi ca si cel care mi-a placut pe blogul lui, el insa ma vede ca fiind fair daca ii respect in totalitate stilul si nu ii dau sfaturi/indicatii. Si atunci cum trebuie sa fiu ca sa fiu fair fata de Mok?
Si aici incepe distractia.
duminică, 27 ianuarie 2008
B 01 LUV
Am ajuns la Bucuresti in dimineata asta. Si Bucurestiul m-a facut fericit, din nou. Face asta des in ultima vreme. Am coborat din tren, am vazut toata lumea alergand si am simtit ca traiesc. Am facut ceea ce nu as face niciodata in mod normal - am mancat la Mc, si a fost un moment excelent, ba chiar, metaforic vorbind, as vrea sa mananc de la Mc cat mai des posibil in conditiile astea. M-am plimbat cu metroul si mi-a placut mirosul acela infect de traversa de tren. Am tras un aer de cartier de blocuri de 10 etaje de garsoniere intr-o dimineata innorata, si mi-am spus "aici voi trai, orice-ar fi". Ma indragostesc constant de orasul asta, cu mizeriile aferente.
Povesteam cu cineva ca daca imi iau 6 din 7 examene sesiunea asta, ma gandesc foarte serios sa ma mut mai devreme, chiar din martie. Am vrut sa fac acum ceva remarca vizandu-l me Mok, dar ma voi abtine pentru ca mi-a placut ultimul lui post. Azi iubesc si azi nu sunt rau si azi tolerez si azi il crut pe Mok. Azi voi canta cu placere.
E o zi cu soare in Bucuresti, si diseara o si parasesc.
vineri, 25 ianuarie 2008
History repeating
p.s.: materia se numeste psihologia sanatatii si este un rahat in esenta.
joi, 24 ianuarie 2008
Sugar, spice and everything nice
Si mai era ceva. Erau frumosi. Nu doar fizic. Erau frumosi pentru ca se iubeau, emanau frumusete, ti-era mai mare dragul sa te uiti la ei. Straluceau.
In fine. Ce moment.
Am retinut un vers: "ea sa ceara un kil de mere, eu s-o tin nebuneste de o mana". Stiti feelingul? :)
miercuri, 23 ianuarie 2008
Constatari
Cineva mi-a spus la o seara de poker: sa stii ca grasu sufera de ADD. Mi-am zis asa e, cand incerci sa faci chinta de la 7 la dama, nu intr-o mana, nu intr-o seara, si nici nu te prinzi la final care a fost problema, probabil ca exista o explicatie.
Cineva imi spunea intr-o seara pe messenger: aveai o gramada de prejudecati. M-am gandit intr-adevar, am avut o gramada, inca ma intreb la ce m-au ajutat. Oamenii astia cu prejudecati, niste loseri.
Cineva imi spunea la o bere: ba se duce dracului lumea asta, repede si sigur. Asa e, are dreptate. Ne ducem dracului, ne incalzim constant, ne facem bloguri si discutam prin intermediul lor, aruncam deseuri in primul rau pe care il intalnim, ascultam manele. Repede si sigur.
Cineva imi spunea in alta seara pe messenger: ba blogul tau rupe fata de al meu. Intr-adevar, Mok, si apreciez sinceritatea, stiu cat de dureros este sa ajungi la o astfel de concluzie :)
Cineva imi spunea la vodca de lamentare: banii nu aduc fericirea. Adevarat, banii nu aduc fericirea atunci cand nu ii ai, pentru ca nu ii ai, deci nu au cum sa o aduca.
Cineva imi spunea la o cafea: femeile astea, habar n-au ce vor. Intr-adevar, habar n-au ce vor. Sau habar n-avem noi ce vor. Ideea e ca e un mare mister.
Cineva imi spunea odata: tu iti bagi toti banii in bassuri. Ma, ai dreptate, aproape toti ii bag in bassuri. Tu lucrezi in ceva legat de IT, compul tau valoreaza vreo 3600 lei, right? Si poti sa joci cele mai tari jocuri aparute pe piata, right? Si nu prea ai seri fara 2-300 de ceva, right? Ai dreptate, imi bag banii in bassuri.
Cineva imi spunea dupa un concert: artistii astia, mari curve. Si mi-am spus sa stii ca omul asta are dreptate. Ciudata specie cateodata. Ciudata.
Cineva imi spunea dupa un concert: voi cantati fain. 100% de acord, asta doar pentru ca e chestie de gusturi si nu este loc de dezbatere apriga. Altfel poate am avea o oarecare discutie.
Cineva imi spunea, dupa o remarca: esti...n-am cuvinte. Si m-am gandit, sa stii ca in gandul meu era fix acelasi lucru, mot-a-mot. Evident, nu i-am zis nimic, pentru ca nu aveam cuvinte.
Cineva imi spunea in timp ce ne uitam la televizor: americanii astia sunt prosti gramada. O, DA.
Cineva imi spunea acum multi ani, in timp ce ii ascultam albumul: people are strange. Ba, nimic mai adevarat. Si tu esti drogat pana la dumnezeu. Freakin dope.
Cineva imi spunea, la un moment dat: ba ai devenit creepy. Da. Am inceput sa imi vad de treaba mea, am o ocupatie, am cateva scopuri spre care ma indrept in viata, nu imi mai dau trei sferturi de salariu pe vodca si iarba, nu ma mai iau de altii ca nu sunt replici fidele ale mele, vorbesc frumos si in curand o sa termin o facultate. That's like totally creepy, man. Creeps me out with style.
Cineva mi s-a plans in 1996: Metallica astia se compromit, devin curve in industrie. Asa este. De ce nu si-au lasat in continuare parul lung, de ce n-au ramas in atitudinea deceniului precedent, de ce au sound modern, de ce evolueaza, de ce fac videoclipuri si vand albume si traiesc din muzica, de ce fiecare album nu seamana leit cu cel dinainte? Niste tarfe, ce mai.
Cineva imi spunea intr-o dimineata dupa ce m-a trezit cu un telefon: buna dimineata, sunshine. Avea dreptate, in acel moment devenise buna.
marți, 22 ianuarie 2008
Sunt sociofil
Am ramas dator cu o explicatie in seara asta. Ideea e urmatoarea. Ador contactul social. Am avut un feeling dubios aseara, am simtit ca sunt al dracului de singur. Si nu eram, evident, anumite persoane sunt tot timpul langa mine intr-un fel sau altul. Pur si simplu am simtit ca sunt singur in camera si ca nu suport starea asta. Mi-am dat seama tot atunci ca eu de 8 ani ies aproape in fiecare zi in oras. Singur, cu prietena, cu prietenul, cu amicul, cu aia de nu-i suport, cu sora-mea, cu trupa - indiferent, ies. Si daca nu ies - in sensul de club/pub/crasma penala, apelez la alte forme de socializare, internet in vreo cafenea, poker, "hai pe la mine sa bem" si tot felul. In acea zi din an in care nu am cum sa socializez, intru oarecum in panica, evident asta s-a intamplat si azi. Evident, instantaneu imbracarea incaltarea mers in lords ceai singur si inapoi acasa. Sunt un sociofil irecuperabil, cum am ajuns in halul asta, trebuie sa am oameni in jur (de la 1 in sus) altfel ma simt ca dracu, cica "singur", ce feeling penal, nici macar n-a fost intens sau de durata, pur si simplu m-a ridicat instantaneu din pat si m-a trimis in centru, scurt si cuprinzator. Sec chiar.
Shoot me sometimes.
luni, 21 ianuarie 2008
Irish? Yes
Examenul
A fost ok. Am avut subiect usor; am scris ce era de scris, ma rog, asta la mine inseamna un maxim de 100 de cuvinte care totusi sa cuprinda tot (is lenes..shoot me, no); am iesit primul din sala la ~14 minute dupa inceperea examenului.
Astept minim un 5 de mila :)
In linii mari n-am greturi.
Cineva chiar citeste
Ce ma asteapta in continuare: recunoastere partiala si apoi universala si unanima in cadrul blogosferei romanesti, detronarea lui Mok din pozitia de "cel mai sexy blogger", cateva editoriale la B24 pana imi dau seama ca sunt mai sus de atat, articole in ziare de mare tiraj, editoriale in ziare de foarte mare tiraj, emisiunea lui Maruta (nu ca invitat..mi se da mie spre moderare) - in no time voi deveni urmatorul CTP. Cum ar zice o piesa moderna (cam asta e tot ce zice de altfel) - "the world is mine".
Acuma serios, chiar sunteti draguti. Si mersi de urari.
Mok: incepe sa iei notite.
;)
duminică, 20 ianuarie 2008
Fuck fuck fuck
Dude. Get yourself together. Esti barbat in toata firea. Get a freakin grip.
And let my day begin...now.
B-)
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
Toate azi
Pe de alta parte, am o piesa de la Katie Melua pe care o ascult in nestire, si voi fi egoist in legatura cu ea, pentru ca e mai speciala. Ascultati tot ce prindeti de la tipa, si sigur ajungeti si la piesa asta ;)
C'est magnifique, tres sympathique.
vineri, 18 ianuarie 2008
Fuck my life
Tocmai mi-am dat seama ca mi-as fi dorit enorm sa ma duc la Pink Martini. Cred ca mi-ar fi dat lacrimile. Ce trupa tare, rupe tot. Like..totally. Cine stie cand dracu ii mai prind eu in Romania. Poate vin la Oradea dupa ce ma mut eu la Bucuresti, aia ar fi cel putin dat dracului..
Anyway, enjoy.
Bipolar?
Morning caught me a little bit extatic.
Should i worry? I know i shouldn't ;)
joi, 17 ianuarie 2008
Multi si ciudati
De fapt suntem niste mici pachetele neuronale cu tot felul de raspunsuri nervoase - stimul->reactii chimice->efect etc, noua ne place sa spunem ca sunt emotii, afecte, sentimente. Da, in linii mari suntem niste pachetele de emotii, de "simtaminte" daca e mai corect. Emotii dintre cele mai ciudate, si pentru noi ele inseamna totul. 7 miliarde de gramajoare de emotii ciudate, fiecare considerand in felul sau ca e centrul partii sale de lume, fiecare in simbioza cu alte gramajoare din astea.
Ne facem prea multe probleme. Sunt emotiile noastre de vina, va zic eu. Ne doare cand altii ne dau impresia ca nu le pasa de emotiile noastre. Traim pentru emotiile pe care le cream noi altora si pentru cele care ni le creaza altii noua. Simtim ca lumea colapseaza cand cineva ne tradeaza emotiile, nu-i asa? E aiurea, da. Acum un an am avut un fel de revelatie. Am zis - pentru ce? In fond am o viata infima relativ la aproape orice, poate mai putin relativ la cateva persoane din jurul meu, economic vorbind cat de mult renteaza sa ma chinui sau sa ma las chinuit? Totul depinde in ultima instanta de mine, de cum imi cunosc eu emotiile, de cum mi se las sa se manifeste, sa ma macine sau sa ma imbucure, si nu in ultimul rand, nu de cum se raporteaza altii la mine cat de felul in care percep eu lucrul asta. In fond suntem toti la gramada cumva, tot timpul toata lumea trimite semnale la toata lumea si toata lumea primeste de la toata lumea si acolo vine partea frumoasa, in care fiecare individual in lumea sa personala analizeaza tot dupa cum ii dicteaza lui pachetul de neuroni. Sintetizand, depinde de mine, sau ma rog, de tine de el de ea - de cine primeste si interpreteaza. Si atunci de ce facem in dezavantajul nostru, si suferim, si ne batem capul, si lumea se prabuseste in jurul nostru, si ...
For fucks sake, bat campii deja. Suntem multi si foarte ciudati. Si unici, fiecare in felul nostru. Si foarte ciudati.
miercuri, 16 ianuarie 2008
Corinne
John Mayer
De altfel cuvintele sunt ori prea putine, ori inutile, in anumite situatii. Deci:
luni, 14 ianuarie 2008
Happy 2
Ma rog..whoever "you" are, reader.
Happy
Nu stii.
Sau stii?
Oricum nu conteaza, pentru ca voi vorbi despre asta oricum.
Inseamna la 1 noaptea sa iti dai seama ca nu poti dormi de cat de happy esti. Si sa te hotarasti sa iesi in oras. Sa iti tragi niste haine pe tine, nu conteaza care, pentru ca esti happy si arati bine in toate. Si sa pleci lejer spre centru, si sa te opresti la Chanson si sa intri sa te intalnesti cu Alex si cu Doski, sa bei ceva tare cu ei. Si sa te implici in fiecare discutie, si sa vorbesti despre ce iti place, si sa te bucuri ca ai reusit sa te exprimi catre inca 2 persoane, si eventual sa le transmiti din entuziasmul tau. Si sa pleci spre casa si sa iti stea gandul la exact aceeasi chestie sau acelasi moment la care ti-a stat si cand ai plecat de acasa si atunci cand nu puteai dormi, si in lift sa fii cu gandul tot acolo. Si cand te pui in pat la fel. Si sa adormi in felul asta, in timp ce asculti System Of A Down si te gandesti "happy fucking music, this is".
Interesant? Ce mai conteaza la ce te gandesti de te face atat de fericit, te gandesti la realizari, te gandesti la cineva, te gandesti la intorsaturile din viata, te gandesti la norocul tau, te gandesti la vodca sau la iarba, sau la starea lucrurilor in acest moment, sau la sex sau la udat florile - e irelevant. Fiecare sa se gandeasca la ce il face fericit.
Sper sa stii cum e.
duminică, 13 ianuarie 2008
Mai citesti?
marți, 8 ianuarie 2008
Project "new guitar" `1.0 (beta)
Urmatorul james blunt/daniel powter/damien rice/johnny cash/josh turner/etc (adaugati singuri restul de barbati sexy pe care ii stiti) e aproape!! Vorba lui Justin: gentlemen, good night; ladies, good morning :)
luni, 7 ianuarie 2008
Fucking no sleep
E clar care e problema. Dureaza de 2 saptamani deja, cu oarecare exceptii, nu mai suport. Dorm 4-5 ore si gata. Azi de exemplu a fost culmea, m-am culcat la 1 si m-am trezit fara nici un ajutor si fara sa fie galagie in casa, si mai ales FARA SA MAI POT ADORMI INAPOI, la 5:20. Si dupa rev a fost creepy, am adormit la 9 si la 1 eram deja treaz. Dar macar de-ar fi problema doar cu decalajul, adica sa adorm la 4-5 da' sa si dorm dracului pana ma atrofiez, dar eu ma trezesc la 9-10 cel tarziu. Ce e derutant e ca astea pot fi simptome ale depresiei. Aha. Adica eu - depresii? N-am inteles :) Ana, cu tine am tot vorbit in noptile astea, ca si tu erai neobosita, sun eu a depresiv?
No, m-am calmat, m-am mai descarcat. Sper numa sa nu dureze la nesfarsit.
duminică, 6 ianuarie 2008
Piesa zilei, saptamanii, lunii, anului etc
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
Have sex!
vineri, 4 ianuarie 2008
Gonna buy myself a guitar
In alta ordine de idei, am impresia ca se joaca cineva cu mine, probabil o sa-i fac jocul o perioada pana cand ma lamuresc cum stau lucrurile. Daca e asa cum cred eu, atunci e destul de penibil. Nu e frumos sa apelezi la chestii din astea, e mai elegant si mai cu clasa sa accepti si sa taci, decat sa procedezi in felul asta. Pana la urma, treaba asa a pornit si asa s-a si terminat, chiar am facut mai mult decat era cazul pentru ca sunt baiat bun, puteam fi mai porcusor dar oare eram mai fericit... Sper ca nu e cazul si ca oamenii stiu sa aprecieze ce li se ofera frumos si gratuit in viata.
Oare care ar fi nota pasiunii? O fi un acord? Poate e la major. Sau do major, acordul ala perfect, fara #/b. O fi pasiunea perfecta insa? Ce nota(e) ai putea canta ca sa sugerezi cat mai clar pasiunea? Eu cred ca as prinde un acord cu cvarta, e inaltator, te face sa te gandesti la un varf de munte. Poate totusi ar fi mai bine o progresie armonica, in fond pasiunea e cu up si down, major si minor, alterat si nealterat. O progresie cu multe septime marite, terte mici, cvarte perfecte, sexte si alte intervale dragute pe acolo. O sa incerc sa gasesc o piesa care transmite pasiunea cat mai clar si concis posibil.
Mda
Sunt curios daca o sa mi se intample vreodata treaba asta. Daca mai am blog la momentul ala, promit ca scriu.
miercuri, 2 ianuarie 2008
Fara brad
Mama zicea sa o lasam pe anul viitor, si am fost de acord cu ea. Acum imi pare rau intr-un fel ca nu am avut macar 2 ace.
marți, 1 ianuarie 2008
Naspelor
Cand ma gandesc ca pe voi va distrez cateodata, ma apuca durerea de cap. Trebuie sa imi gasesc periodic un mod de a profita si eu cu nesimtire de voi, ca sa simt ca e chit treaba.
Tarani prosti ce sunteti. Auzi la ele, "fetelor, voi cum va faceti diseara freza la parul pubian? ha ha ha". Sau "baieti.. puneti-le manele pana ii fute dumniezo" - vorbe de patroana intr-adevar. De, atata puteti..
Anul asta (2008)
Poate ma si hotarasc odata sa scriu despre, dar n-am nervi acum, diseara imi tin si eu revul si vreau pana atunci sa nu ma gandesc la prostii.
Un an nou fericit va doresc tuturor!
p.s.: O veste buna am primit totusi de dimineata: nu voi mai "lucra" niciodata la Vandana.
Super.