Deci e 100%. Luni ma duc cu bubu la meloman sa imi iau o chitara electro-acustica. Am toane creative. Sa mai invat si sa cant si totul va fi ok. Dupa aia o sa ma dau smecher la fete ca stiu piese de la Keith Urban. Si ca tot vorbim de Keith, va ofer o piesa de piesa, plina de sentiment, poate aveti cui sa ii faceti ziua mai frumoasa :)
In alta ordine de idei, am impresia ca se joaca cineva cu mine, probabil o sa-i fac jocul o perioada pana cand ma lamuresc cum stau lucrurile. Daca e asa cum cred eu, atunci e destul de penibil. Nu e frumos sa apelezi la chestii din astea, e mai elegant si mai cu clasa sa accepti si sa taci, decat sa procedezi in felul asta. Pana la urma, treaba asa a pornit si asa s-a si terminat, chiar am facut mai mult decat era cazul pentru ca sunt baiat bun, puteam fi mai porcusor dar oare eram mai fericit... Sper ca nu e cazul si ca oamenii stiu sa aprecieze ce li se ofera frumos si gratuit in viata.
Oare care ar fi nota pasiunii? O fi un acord? Poate e la major. Sau do major, acordul ala perfect, fara #/b. O fi pasiunea perfecta insa? Ce nota(e) ai putea canta ca sa sugerezi cat mai clar pasiunea? Eu cred ca as prinde un acord cu cvarta, e inaltator, te face sa te gandesti la un varf de munte. Poate totusi ar fi mai bine o progresie armonica, in fond pasiunea e cu up si down, major si minor, alterat si nealterat. O progresie cu multe septime marite, terte mici, cvarte perfecte, sexte si alte intervale dragute pe acolo. O sa incerc sa gasesc o piesa care transmite pasiunea cat mai clar si concis posibil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu