Nu ma trezi

Ma aflu intr-un fel de vis.

Weekendul meu s-a desfasurat cam asa: vineri BM, o seara frumoasa. Sambata repetitie de la 10:30 la 14:00 si alta repetitie de la 15:00 la 18:00. La 19:07 in tren spre Bucuresti, cursul de publicitatii in brate. Duminica o prima parte a zilei perfecta, la ora 18:00 concert, la 19:00 iesit de pe scena, la 19:25 in tren cu aceleasi cursuri in fata. Luni ora 7:00 Oradea, ora 10:00 examen.

Unii dintre voi au spus (sau ati fi spus) "fuck man". Nu, gresiti. Daca spuneti ca ma cunoasteti, atunci probabil stiti si ce caut tot timpul. Agitatia, senzatia de a fi activ, graba, neobisnuitul, utilitatea, spontaneitatea - au fost la ordinea momentului si au reusit sa faca din acest weekend unul care ma va tine binedispus o buna vreme de acum incolo.

E inca luni. Marti ma duc la Bucuresti. Pai cum, bai, ca abia ai sosit. Exact, asta e distractia cea mare. Din tren in tren in faculta in masina in tren in faculta in tren in faculta si inapoi in tren. Si iar in tren. Doua haine, o periuta de dinti, un bass si eu insumi, "lovim drumul" in mare stil.

Am avut parte de asta, cu sus-uri si jos-uri, timp de 7 ani. Am fost recunoscator in permanenta (nu stiu cui; unui oarecare dumnezeu daca vreti; e la alegere). Nu stiu daca as mai putea continua altfel acum. Sigur ca am (avut) atat bucurii si momente memorabile, cat si probleme, deceptii, restante, "esti plecat prea mult, deci te parasesc", crize de identitate si alte prostii, dar cine dracu nu are baiuri pe lumea asta. Din cand in cand realizez insa ca de fapt imi traiesc visul, nu e loc de lamentare.

Nu ma trezi. Nici macar la sfarsitul lui septembrie.