marți, 12 februarie 2008

Pur si simplu

Nu. Deloc.

Ce rost are cand nu stii incotro mergi si cand te ascunzi si cand ce e dulce devine amar. Cand risca sa devina din pur si simplu, cum e la baza de altfel, impur si complicat. Cand la fiecare cuvant te gandesti ca poate da dar poate nu. Mai bine ma opresc nu? In fond soarta e darnica si a mai fost, si daca e cazul va mai fi. Presupunand ca traiesc pana la 65 ani, mai am 41 de ani adica peste 15 000 de zile in care sa se schimbe tot asa cum s-a schimbat si ultima data. Dar asa ce rost are?

Daca ma insel, dati-mi una peste ceafa, serios.

7 comentarii:

Gabici spunea...

ce vrei sa spui? ca ai terminat-o cu Katie? mh... de nu se baga soacra-sa... ai dreptate, asa e prea complicat.

pe bune acuma: I couldn't agree more, mate.

J spunea...

Ti-e teama sa mergi inainte sau doar ca nu e momentul potrivit?
Stabileste-ti prioritatile si n-ai cum sa gresesti ;)

Radu spunea...

1. Sa merg inainte catre ce? that is the question. Lasa momentul potrivit.

Radu spunea...

Cand o persoana risca sa devina nefericita dintr-o oarecare cauza, nu e normal ca prioritatea sa fie eliminarea cauzei?

HubuBubu spunea...

And here's another Secret Window my friend. Just enjoy the ride mate. Nu-ti dau nici un sfat. Nu pot si nu am voie si nu ai nevoie. I just know...

Dani Mocanu spunea...

Ba... voi nu aveti loc de munca sau ceva de genul asta care sa va ia gandul de la toate prostiile ?

Radu spunea...

1. Nu, n-am loc de munca.
2. Care prostii?